Dragii mei vreau sa va urez si eu sa aveti parte de un an mai bun in 2008, sa fiti sanatosi, sa vi se implineasca tot ce v-ati propus, sa aveti liniste, sa fiti sanatosi si sa fiti fericiti. Va pup pe toti cu drag si va urez: LA MULTI ANI!

P.S. Petrecere frumoasa diseara! Maine am sa va povestesc cum ne-am distrat (sper!) in noaptea de Revelion si va promit si ceva poze. In final va ofer o melodie superba a celor de la ABBA.

Ca orice om, la sfarsit de an, am facut un bilant. Cu bune si cu rele. Au fost multe momente triste peste care am reusit sa trec, intr-un final. Nu am sa vorbesc despre toate pentru ca sunt lucruri mult prea intime. Dar anul acesta am invatat un lucru important. Si anume, ca sanatatea este mai importanta decat orice altceva. La inceputul anului mi-am pierdut o prietena tare draga care multi ani mi-a fost ca o sora. O boala necrutatoare a luat-o de langa noi. Cateva luni mai tarziu un doctor imi dadea de inteles ca as putea fi si eu in aceeasi situatie. Am avut doua luni de zbucium si analize repetate. Intr-un final s-a dovedit ca a fost alarma falsa. Dar sistemul meu de valori s-a rasturnat complet dupa acele momente. Atunci mi-am dat seama ca cel mai important lucru este sa fii sanatos. Restul vine de la sine. Mai greu sau mai usor. Auzeam acest lucru mereu in jurul meu dar stiti cum e: pana nu ti se intampla, nu crezi cu adevarat. Asa incat am inceput sa privesc altfel lucrurile in jurul meu.

Nu am sa vorbesc despre realizarile mele din acest an (sunt multe si ma bucur pentru ca am muncit enorm) ci vreau doar sa multumesc celor care intr-un fel sau altul mi-au fost alaturi. Si au contribuit la reusitele mele. Nu am luat premiul Oscar dar ceea ce mi s-a intamplat anul acesta de Craciun este mult mai important decat daca l-as fi luat. Deci sa trecem la multumiri. Vreau sa ii multumesc tatalui meu pentru cum m-a educat si pentru cum a stiut sa ma ambitioneze sa ajung aici. Sper ca si eu sa fiu un parinte la fel de bun cum este el. Apoi vreau sa ii multumesc lui Adrian Nastase pentru faptul ca “m-a suportat” si in acest an cu criticile si rautatile mele care uneori il scot din minti. Le multumesc si colegelor mele de la birou pentru ca suntem o ECHIPA extraordinara.

Mai multumesc si angajatilor de la Monitoring media care au facut, prin munca lor,  ca aceasta firma sa fie respectata si apreciata. Si acum urmeaza prietenii sau as putea spune chiar familia mea. Pentru ca toti facem parte dintr-o familie. Primul pe lista este profesorul Bogdan Teodorescu. Cel fara de care nu as fi putut fi atat de echilibrata si nu as fi luat cele mai bune decizii. Apoi urmeaza Paul, Silviana, Lavinia, verisoara mea Ana Maria, Gratiela, Madalina, Anuca, Pisu, Elena, Catalina, tanti Mioara, Ramona, Marius, Stefan, Catalin, Gabi, maicutele Anisia si Teofana si parintele de la manastirea Ciorogarla care s-au rugat mereu pentru mine. Mi-e teama sa nu uit pe cineva. Nu in ultimul rand as vrea sa ii rog pe cei pe  care i-am suparat in vreun fel anul acesta, sa ma ierte si le promit ca anul viitor ma voi stradui sa fiu mai buna.

Nu, nu  am uitat nici de voi. Partenerii mei de pe blog. Va multumesc din suflet si voua pentru ca ati fost alaturi de mine din prima clipa si sper ca anul ce urmeaza sa nu va dezamagesc si sa va pot oferi cat mai multe subiecte interesante de dezbatere.

In final vreau sa ii multumesc LUI pentru ca mi l-a adus in viata mea pe Adrian. Si pentru ca i-a dat puterea si rabdarea necesare sa ma inteleaga, sa ma accepte si sa ma iubeasca asa cum sunt eu.

Acestea fiind spuse ma declar fericita si multumita pentru ca va am pe voi toti in viata mea!

Desi am facut un exercitiu foarte sanatos in ultimele zece zile si nu am mai scris nimic despre ce se intampla in viata politica romaneasca, recunosc faptul ca nu pot sta prea mult departe de evenimente. Dar am sa reintru in “paine” abordand un subiect mai “indepartat” de noi dar foarte interesant. Nu am studiat foarte atent subiectul Pakistan. Dar ca pentru orice om de media si de politica nu au trecut neobservate zecile de stiri despre situatia tensionata in legatura cu aceasta zona. Si mai ales despre “eforturile” lui George Bush de a rezolva problema armelor nucleare care se afla in mana lui Pervez Musharaf.

De aceea ma gandeam astazi ca poate acest atentat care s-a soldat cu moartea fostului premier pakistanez este si o lovitura pentru George Bush. In SUA se intra in linie dreapta pentru alegerile prezidentiale. Am vazut ca Rudolph Giuliani a si preluat deja acest subiect.

Pakistan se pregateste de alegeri. Revenirea in tara a fostului premier, Benazir Bhutto a fost practic o speranta pentru SUA. Comentatorii internationali au avansat ideea ca aceasta revenire avea ca menire impunerea unui echilibru in Pakistan, avand ca sustinator principal SUA. Faptul ca Al-Qaida este acuzata de acest atentat reprezinta, dupa parerea mea, o dubla problema pentru George Bush. Lupta impotriva terorismului a fost leit-motivul administratiei Bush. Incercarile repetate de a ajunge la o intelegere cu Pervez Musharaf nu au dat prea mari roade. S-a apelat la planul B cu revenirea lui Benazir Bhutto. Din nou a esuat. Intr-un fel, as putea spune ca Benazir Bhutto este pana la urma victima campaniilor electorale. Cea americana si cea pakistaneza. George Bush a convocat deja Consiliul de Securitate pentru a analiza situatia din Pakistan. Cred ca este interesant de urmarit cum vor evolua lucrurile in acest caz mai ales ca aceasta zona este o sursa puternica de terorism. Voi ce parere aveti despre subiect?

Inca o zi, inca o aniversare. Ce sa fac daca am multi prieteni? Si nu orice prieteni! Pisu sau Daniel Pirici, cum i se mai spune, e un tip special. Este iubitul prietenei mele bune, Mada. Si astazi implineste 30 de ani! Este cel mai bun basist din Romania. Canta in trupa Paulei Seling, il iubeste pe George Benson, este fan Renault Megane si ar manca penne bolognese si pizza pana ar lesina. Este si profesor la Liceul de muzica Dinu Lipatti. Este un tip senzational. Umorul lui ne-a inseninat vacantele nenumarate pe care le-am petrecut impreuna cu “gasca” mea de fete (o sa va povestesc intr-o zi si despre ele). De la el am invatat ce inseamna muzica de calitate. Cu el ascultam George Benson si Barry White. Pentru ca ii place Benson nu a scapat nici un concert in ultimii doi ani. Pasiunea sa i-a impresionat pe Benson si fiul acestuia, cu care a reusit sa se si imprieteneasca.

Pe scurt, este un tip de milioane si un PRIETEN foarte bun! II urez “La multi ani!”, multa sanatate, sa ramana la fel de spontan si sa se bucure tot mai mult de frumoasa din viata lui, Mada!

Astazi este ziua prietenei mele dragi, Lavinia. O fata atat de buna si de sensibila cum rar mi-a fost dat sa vad. Cu un bun simt si o modestie care m-au cucerit imediat. Mi-a fost alaturi in cele mai grele momente dar si acum, cand sunt foarte fericita. Pentru acest lucru vreau sa ii multumesc, sa ii spun ca imi e tare draga si ca va ramane mereu PRIETENA mea! La multi ani, Lavinia! Si nu uita…vine imediat si randul tau!

Mai vreau sa urez “La multi ani!” tuturor celor care poarta numele de Stefan sau Stefania. Si inca o data sarbatori fericite tuturor! 

Ma marit! Da, e adevarat! Mos Craciun a fost tare darnic cu mine anul acesta. Mi-a adus un dar atat de frumos…Adrian s-a decis repede. Ca sa nu ma piarda:)). Desi va spun voua, fara sa stie el, nu era nici un pericol! M-a luat prin surprindere. Recunosc faptul ca mi-a trecut prin minte ca ar fi un dar frumos de Craciun. Stiti cum e… Ai grija ce-ti doresti ca s-ar putea sa ti se intample! Si mie chiar mi s-a intamplat. Nici nu stiu ce sa va mai spun. Sunt tare emotionata! Nu am rezistat sa nu va impartasesc aceasta veste minunata. Doar sunteti partenerii mei de peste doua luni! Am sa va anunt din timp cand va fi nunta. Foarte curand… P.S. Iata cele doua probe ale cererii. Buchetul din florile mele preferate – lalele albe, orhidee si frezii si verigheta. Nu v-am spus? E un tip tare hotarat. A trecut peste etapa cu inelul de logodna…Nu-i asa ca e frumos sa iubesti?

Update: Dragii mei nu va mai certati pe tema nasilor! Nu i-am avut nasi pe Dana si Adrian Nastase la prima casatorie, ci niste prieteni foarte apropiati. Asa cum vom avea si acum. La timpul potrivit vom spune si cine sunt nasii (desi nu cred ca este important decat pentru noi acest lucru). Nasii au si rolul de parinti spirituali si de aceea nu cred in nasii de “conjunctura”.

Zilele acestea am simtit mai puternic ca oricand dorul de copilarie. Sunt sarbatorile si mi-am amintit cu drag de perioada in care asteptam sa vina vacanta si sa fug la bunicii mei, la tara. Nu foarte departe de Bucuresti, undeva in Prahova, am mers an de an la taierea porcului si la prepararea bunatatilor. Acum nu o mai pot face. Si ma gandesc cu tristete ca eu nu am sa imi pot duce copiii la tara, acolo unde am trait cele mai frumoase momente ale copilariei mele. Ei vor trai doar cu amintirile mele. 

Imi aduc aminte cu placere ca atunci cand ma sculam dimineata, porcul era deja taiat si gustam din soriciul proaspat parlit. Si apoi stateam langa bunica cand prepara carnatii si sarmalele. Eram specialista in gustatul carnii. Era condimentata in functie de gustul meu. Si inspectam apoi, in spatele casei, toba, carnatii atarnati sa stea in vant, asa cum era “reteta”. Ah! Si suncuta fiarta si frecata cu usturoi si data prin boia. Jumari, lebar si multe alte bunatati. Of, ce amintiri frumoase.

Dar sa revenim in zilele noastre. Vreau sa va urez tuturor un Craciun fericit! Sa aveti parte de tot ce este mai bun, sa fiti sanatosi, sa va bucurati de aceste zile extraordinare si sa vad aduca Mos Craciun tot ce v-ati dorit!

P.S. Va rog din suflet sa nu va suparati pe mine ca nu am mai fost activa la capitolul raspunsuri. Dar este sfarsit de an si s-au adunat multe de rezolvat. Si apoi am gatit… Am facut carnati, sarmale, caltabosi, salata boeuf, icre de stiuca, friptura etc. Cam asta va fi meniul in seara de Ajun…

Asa cred eu. Cat am fost jurnalist nu m-am simtit in nici un fel reprezentata de aceasta organizatie. As vrea sa imi spuna cineva cui foloseste acest Club Roman de Presa? Intotdeauna a fost o organizatie a celor putini, conducatorii, care stabilea o relatie de negociere cu “puterea” sau cu cei de la “putere”, mai corect spus. Toti cei care s-au perindat pe la Palatul Victoria sau pe la Palatul Cotroceni se dadeau de ceasul mortii sa aibe macar o data pe an o intalnire cu Clubul Roman de Presa. Si la ce le-a folosit? Dar jurnalistilor care merg zi de zi pe teren si fac presa cu adevarat cu ce le-a folosit? 

Am pornit sa scriu acest post de la intrebarea unuia din comentatorii de pe acest blog. Ma intreba ce parere am despre prestatia celor de Realitatea tv, Mihai Tatulici si Robert Turcescu. Ce as putea sa comentez? La ce s-a ajuns? Am spus in mai multe randuri ca nu m-as mai intoarce in presa de acum. Asta este unul din motive. Daca imi aduc bine aminte chiar Traian Basescu a fost implicat intr-un scandal asemenator. Cand a povestit presei ca a fost amenintat de Sorin Rosca Stanescu intr-o convorbire telefonica. Dar el nu a putut face proba audio a acelei convorbiri. Oricum, nu asta era ideea.

Ceea ce vroiam sa spun este ca traim intr-un circ generalizat. Unii se fac ca “fac” presa, altii se fac ca “reprezinta” presa si altii o conduc. Despre ce vorbim aici? Trustul Realitatea media s-a retras din Clubul Roman de Presa. Asa si? Pe cine intereseaza? Nu este decat o lupta intre oameni si in presa, ca si in politica. Turcescu il ataca pe Cristian Tudor Popescu, Tatulici e si el in peisaj. Cristian Tudor Popescu reactioneaza. La ce ii ajuta pe oamenii din lumea reala aceste dispute? Si ma uit cum vin unii si dau lectii la televizor si se considera modele, vedete sau cum vreti sa le spuneti…Pe mine nu ma mai mira nimic, atata timp cat oamenii din interiorul aceluiasi trust se lupta intre ei. Cred ca timpul unora pur si simplu a trecut. Se mai intampla…Asa cum si timpul Clubului Roman de Presa a trecut!

Din interiorul PNL. Da, auzisem asta inca de ieri dar parca nu imi venea sa cred. Numai la PSD am mai intalnit asemenea practici de dat la picioare in interior. Nu am crezut foarte tare in acest scenariu desi mi s-a dat si un nume. Se spune ca un personaj important de la liberali, a dat informatia cu accidentul, celor de la Cotidianul. Am vazut insa ca Ludovic Orban a spus aseara la Antena 3 ca este nemultumit de modul cum au reactionat colegii sai de partid. Si mai mult, a spus ca sunt unele lucruri pe care nu le poate comenta. Deci e posibil ca el sa fi fost lucrat din interior.

Nu stiu daca e asa. Dar daca e adevarat, liberalii fac o mare greseala daca se lupta intre ei. Pe de o parte ii fac un serviciu lui Traian Basescu si pe de alta parte risca sa devina un nou PNTCD. Ludovic Orban a gresit in mod cert. Insa dupa cum stim toti, miza acestui scandal o reprezinta contractele de la Ministerul transporturilor. Sa nu ne facem ca nu stim despre ce este vorba. Au fost telefoane de amenintare de la unele persoane catre cei din presa pentru a-i crea o problema in plus lui Orban. Sa va spun sincer eu nu il vad in stare sa faca o asemenea mizerie. Deci mai degraba cred ca cineva il “ajuta”. Si mai cred ca trebuie sapat mai adanc la povestea cu licitatiile de la drumuri.

Mi-as dori sa dau timpul inapoi si sa mai pot fi macar o zi la liceu. Probabil va intrebati ce mi-a venit asa dintr-o data. Pai sa va povestesc. Ieri am fost cu seful meu la Liceul Al.Ioan Cuza din Bucuresti (fostul MF 3, pentru cunoscatori). Miscarea europeana a pornit un proiect numit “Gladiatorii”. Personalitati din toate domeniile sunt invitate in fata elevilor si sunt supusi tirului de intrebari. Adrian Nastase a fost primul invitat in acest proiect.

In urma cu cateva zile, am mers cu cei de la Miscarea europeana, sa ma intalnesc cu elevii din liceu, pentru a vedea exact cum percep ei acest demers si ce asteptari au de la seful meu. Inainte sa ma duc insa, m-am documentat putin despre istoria scolii. Eu, facand filologie-istorie, nu prea stiam liceele de mate-fizica. Si asa am aflat ca este unul din cele mai tari licee din Bucuresti. Cu olimpici, premii, scoala europeana, aici s-a filmat pelicula “Ani de liceu”, radio Kiss fm a emis timp de o saptamana din mijlocul lor etc. O carte de vizita impresionanta. Sincera sa fiu insa nu ma asteptam la ceva spectaculos. Si asta pentru ca nu vad la stiri decat bataile din scoli, elevi care isi batjocoresc profesorii, zapaceala cu tezele cu subiect unic etc. Mai putin reportaje despre copiii minunati ai acestei generatii de liceeni.  Pentru ca ei exista. Si ieri am vazut o sala plina cu astfel de tineri.

Intrebarile lor l-au surprins pana si pe Adrian Nastase. Au fost extrem de dezinvolti, i-au pus intrebari directe, uneori incomode si foarte destepte. Ceea ce mi-a atras atentia insa a fost preocuparea lor pentru politica si pentru viitor. Mai mult, am constatat faptul ca tinerii sunt la zi cu toate evenimentele din politica. Si chiar le si analizeaza. Dar simt nevoia ca cineva sa ii convinga sa vina la vot si isi doresc ca cineva sa faca ceva pentru ei. Mi-au placut tare mult acesti copii. Si mi-am dorit pentru o clipa sa mai fiu si eu la liceu. Sa am si eu sansa sa fiu libera, in aceasta postura… Nu intru in amanunte despre dezbatere. Gasiti pe blogul sefului meu cateva fotografii si inregistrarea audio. A fost dificil sa alegem cea mai buna intrebare dar unul din acesti tineri va veni, dupa 15 ianuarie, sa lucreze cu noi timp de o saptamana. Este un tanar remarcabil, cu 10 pe linie si care provine de la o casa de copii din sectorul 3. 

Iar la sfarsitul lunii ianuarie, seful meu i-a invitat pe elevi la Parlament si le va fi ghid pentru cateva ore.  In final va ofer o melodie din coloana sonora a filmului “Ani de liceu”. Un film pe care l-am vazut de vreo 20 de ori. Melodia este foarte frumoasa. Auditie placuta!