Am primit o intrebare interesanta de la Dorina Gutu si Iulian Comanescu. Ce discurs politic imi place? Trebuie sa recunosc faptul ca nu imi place nici unul din discursurile Romaniei de azi. Nu o sa ma apuc sa caut modele in alte tari si nici nu am sa citez din manuale. Majoritatea discursurilor din Romania de azi reprezinta de fapt reactii la ce spune si ce face Traian Basescu. Dupa parerea mea este o mare greseala. Acest obicei prost a aparut inca din perioada 2001-2004, de la PSD.  Basescu a speculat la maxim acest lucru si a ajuns primar general, apoi presedinte. Si uite asa a ajuns el singur impotriva tuturor. Se lupta cu sistemul, cu coruptia, cu cei “322″, cu Putin, cu Berlusconi, cu Chirac etc. Eu nu spun ca nu trebuie sanctionat ceea ce face Basescu in calitate de presedinte. Cred insa ca nu mai trebuie lasat sa faca agenda. Si nu mai trebuie sa ne raportam la ce face sau nu face Traian Basescu. Pentru ca agenda impusa de el este una falsa. Ea nu coincide sub nici o forma cu agenda cetateanului. 

Dar sa revin la subiectul intrebarii. Ce discurs mi-ar placea mai degraba. Un discurs sincer si direct. Oamenilor politici le place sa vorbeasca mult sau sa se auda vorbind. Dar oamenii nu mai vor sa ii auda (vedeti absenteismul de la vot). Vor sa ii vada ca fac. Asadar mi-ar placea ca oamenii politici sa vorbeasca mai putin si sa faca mai mult! A cam trecut vremea discursurilor.

Astazi este ziua lui Paul. Cel mai bun prieten al meu. Nu mai pun la socoteala faptul ca imi este si fin si asociat. Are o sotie frumoasa si inteligenta si un baietel tare dragalas. Si multe alte lucruri. Dar cel mai important lucru este ca are suflet si stie sa fie un prieten adevarat. Cel putin asa este pentru mine, din 1996 cand ne-am intalnit prima oara.

Astazi, cand implineste 33 de ani, o varsta atat de frumoasa, ii doresc sa fie sanatos, sa se bucure de minunata lui familie si sa isi indeplineasca toate dorintele. Impreuna cu mine, cea mai buna prietena a lui. La multi ani! 

Unii sunt preocupati sa se amane cat mai mult sedinta Consiliului National al PSD. Altii sa faca sondaje puse cu mana ca sa doarma linistiti noaptea. Dar cat de linistit poti dormi cand lumea a inceput sa vorbeasca despre faptul ca Sorin Oprescu se gandeste sa candideze independent la Primaria capitalei? Si culmea e ca are si sanse! Si asta o spune un sondaj serios, nu unul pus cu mana de nepotul soacrei… Radu Popa dezvaluia acum ceva timp ca Vasile Blaga are 4% in acel sondaj. Dar a uitat sa ne spuna cat au Sorin Oprescu, Adriean Videanu si chiar Marian Vanghelie. Pai daca vrem sa fim corecti, sa fim pana la capat! Nu?

Deci vorbeam despre cifre. Sondajul cu pricina il da pe Sorin Oprescu ca fiind cel mai bine plasat dintre toti posibilii candidati. In jur de 24% ar avea. Este urmat de Videanu cu 19%. Nu, pe locul 3 nu este Marian Vanghelie. Inteleg ca presedintele organizatiei de Bucuresti are mai putin decat Vasile Blaga. Poate nu au ajuns la mine cifrele reale si vorbesc prostii. Daca cineva are cifre mai bune sa ni le spuna si noua. Cert este ca domnul Vanghelie si-a facut bine socotelile. Chiar daca unii incearca sa ii minimalizeze calitatile, Marian a gandit bine. Nici nu ar mai candida. Ci doar isi negociaza poate o functie de vicepresedinte la PSD. Mai sunt locuri libere, vine Consiliul National… Si apoi cum ar fi sa candideze Sorin Oprescu independent si sa ia mai multe voturi decat PSD? Pentru ca sprijin are. Sa nu isi faca iluzii cei care se gandesc ca e de capul lui. Doctorul e baiat destept. Cu toate atacurile penibile din “Cotidianul” ca a falsificat nu stiu ce lucrari, sta cel mai bine. Si politica se face pe voturi! Voi ce credeti despre aceasta posibilitate?

Fiind in febra pregatirilor de nunta mi-a venit ideea sa dam o fuga pana la expozitia pentru nunti de la Romexpo. Nu cautam mare lucru pentru ca ne-am cam rezolvat toate problemele. Dar eram curioasa. Nu am vizitat niciodata un asemenea eveniment si m-am gandit ca ar fi de folos. Plus ca am vrut sa vizitez si standul Veronikai, cea care ne-a salvat cu pregatirile. Si ne-am dus. Maaare greseala am facut!

In jur de 13.30 am reusit sa ajungem spre noua intrare la Romexpo. Dupa vreo 15 minute de stat la coada cu masina am reusit sa parcam. Am mers pana la pavilionul 14, unde era organizat targul de nunti. Pe drum, manele, colaci unguresti calzi si niste limuzine care m-au facut sa ma intreb cat de penibil poti fi ca sa inchiriezi o asemenea masina la nunta. In fine, ajungem la pavilion. Alta coada. La bilete de acces. Nu inteleg insa de ce trebuie sa platesti si bilet cand vizitezi o expozitie de acest gen. Presupun ca expozantii platesc bani grei pentru un stand organizatorului. Noi, vizitatorii, teoretic cumparam. Deci contribuim si noi la aceste costuri. De ce mai trebuie sa platesti 2 euro intrarea?

Intr-un final intram. Doamne! Ce greseala am facut! Efectiv te calcai in picioare. Rochii la metru, fete care trageau de ele si incercau sa probeze in conditii mai proaste ca la standurile din “Europa”, o caldura si un miros de lesinai efectiv si cel mai grav, cred ca era cea mai mare concentrare de prost gust pe metru patrat! Cu exceptia a doua sau trei standuri restul se intreceau in penibil si prost gust. Banuiesc insa ca asta cere lumea, pentru ca altfel nu ar exista asemenea oferte! Nu? Singurul lucru bun pe care l-am constatat este ca se casatoresc tare mult tineri! Si asta e un lucru bun!

Am renuntat destul de repede sa ne calcam in picioare, mai ales ca ne-au sunat nasii si ne-au invitat la masa, la Hard Rock Cafe. Probabil ati auzit de celebrul local. A venit si in Romania. Chiar eram curioasa sa vad ce a iesit. Despre asta insa, putin mai tarziu.

Iesim din pavilion si ne indreptam catre parcare. Si aici incepe calvarul. 45 de minute am stat la coada sa platim parcarea si sa iesim. La un moment dat mi-am pierdut rabdarea pentru ca niste “baieti” mai inteligenti decat noi, fraierii care stateam disciplinati la coada, au gasit solutia sa se bage in fata! Ieseau pe o alee pe care de fapt se intra, fix la locul unde se platea parcarea. Cei de la Romexpo priveau zambind. M-am dat jos din masina si am fost foarte aproape sa ii dau doua suturi in masina unui mare nesimtit care s-a bagat in fata mea. Nesimtitul, posesorul unui Renault cu nr. B-25 NYV, imi spune razand: “Da’ ce doamna, sunt sigurul care ma bag in fata?”. M-am intors la masina resemnata. Ce naiba vrem noi sa facem in tara asta cand la un lucru atat de marunt oamenii se poarta asa? Unde in lumea asta ati vazut asa ceva? Eu una marturisesc ca nu am patit asa ceva in alta tara.

Si am iesit intr-un final. Ajungem in Parcul Herastrau, la Hard Rock Cafe. Cam ciudat aleasa locatia avand in vedere vecinatatile. Pavilionul H si asa zisul parc de distractii. Cu manele, mici si pop corn. Singurul lucru cu adevarat frumos este lacul. Parcam si intram. Nasii nostri erau si ei dupa vreo 30 de minute de stat in picioare, asteptand eliberarea unei mese. Este foarte frumos la Hard Rock cafe. Spatiul generos, muzica de buna calitate, decoratiunile foarte valoroase (costume, instrumente si alte obiecte care au apartinut unor artisti renumiti) creeaza o atmosfera placuta. Meniul, la fel de atractiv. Si comandam. Baiatul care ne serveste ne spune politicos ca dureaza in jur de 25 de minute comanda. Am zis ok.

Si asteptam. Dupa vreo 40 de minute, acelasi baiat ne intreaba razand daca vrem sa mearga pana afara sa ne ia ceva de mancare. Deci era un mesaj clar ca mai avem de asteptat. Dupa vreo ora si zece minute apare mancare. Noi eram cinci. Dar ne-au adus doar patru feluri de mancare. Din care  doua nu erau ale noastre! Drept urmare au primit mancare doar baietii. Fetele au asteptat in continuare. Nimeni nu ne spunea nimic! Si am asteptat. Intre timp, baietii au terminat de mancat, au baut doua beri si uite asa a mai trecut inca o ora! Nu glumesc. Va jur ca asa s-a intamplat. Nasa mea comandase o amarata de salata iar eu un piept de pui la gratar. Dupa doua ore si jumatate de asteptare am primit si noi ce comandasem. Dar numai dupa ce baietii s-au dus sa il caute pe manager. Care si-a cerut scuze ca li s-a stricat computerul de comenzi si au incurcat mesele!!!!!!!!!!! Partea tare este ca dupa ce a plecat managerul, tipul care ne servea ne-a dezvaluit ca se strica zilnic computerul!

Si ca sa nu se suparam foarte tare, noi, fetele, care am stat doua ore si jumatate sa asteptam mancarea,  gazdele s-au gandit sa le dea din partea casei sotilor nostri inca o portie de mancare si cate o bere! ))) Dragut, nu?  Dupa o zi atat de agitata am revenit acasa si impreuna cu prietenii nostri am organizat o sesiune de jocuri si karaoke care ne-a mai schimbat gustul amar, dupa experientele traite la Romexpo si la Hard Rock cafe!  

Sorin Rosca Stanescu sau “nasu”, pentru cei care am lucrat cu el ani de zile, a anuntat ca paraseste ziarul Ziua. Nu pleaca din presa dar a incheiat o etapa. In curand va ocupa o pozitie mult mai importanta in acelasi trust. S-a tot vorbit si s-a scris despre asta ieri. Eu vreau sa folosesc insa acest moment si sa spun cateva cuvinte despre Sorin. Am avut sansa sa fiu in echipa lui si am invatat foarte multe lucruri in acea perioada. Dupa ce ne-am format toti la scoala lui Ion Cristoiu, o echipa destul de numeroasa l-a insotit pe Sorin Rosca Stanescu in alte doua proiecte. “Ultimul cuvant” si mai apoi “Ziua”.

“Ultimul cuvant” a fost un proiect esuat din motive de investitori. Pacat. A fost un concept poate prea indraznet pentru acea perioada. Dupa cateva luni de framantari s-a nascut cotidianul “Ziua”. Pana la aparitia efectiva a ziarului insa, am avut sansa sa il cunosc si mai bine pe Sorin. Este unul din putinii directori de ziare care si-a aparat oamenii, s-a luptat pentru ei si nu i-a uitat niciodata, chiar daca la un moment dat au plecat din echipa. De la el am invatat ce inseamna sa fii un bun manager. Am pornit cu o mana de oameni ziarul “Ziua”, cu foarte putini bani, pe o piata deja suprasaturata. Dar am avut sansa sa ii fim alaturi lui Sorin. Care nu s-a lasat si a reusit. Si care are si meritul de a fi promovat cel mai puternic, intr-un cotidian, jurnalismul de investigatie, anchetele si dezvaluirile. Si a reusit sa zguduie scaunele multora cu anchetele aparute in “Ziua”

Eu mai am un motiv personal sa ii multumesc ”nasului” si sa ii fiu recunoscatoare toata viata. Intr-un moment foarte delicat al existentei mele, cand deja plecasem din presa, mai precis in 1998,  mi-a propus un proiect care mi-a fost tare drag. “Ziua USA”. O editie saptamanala pentru romanii din New York si imprejurimi. Am acceptat imediat sa conduc acea echipa si a fost o experienta inedita.  M-am desprins tare greu de colegii mei, atunci cand am decis sa raman definitiv in politica.

Asadar, la acest final de etapa as vrea sa ii multumesc lui Sorin pentru modul cum a stiut sa isi faca echipa, sa fie prieten cu oamenii cu care a lucrat si sa aiba grija de ei, ca de proprii copii. Multumim “Nasu”! Ii invit pe toti cei care au fost la un moment dat in echipa lui Sorin sa ii spuna cateva cuvinte in acest moment, cred, nu foarte usor pentru el. Pentru ca se rupe practic de un proiect de suflet!

Poate nu este cea mai interesanta tema in aceste zile dar am observat de vreo doua saptamani incoace ca numele lui Vasile Blaga este tot mai des vehiculat. De data aceasta insa intr-un context negativ pentru el. Si m-am intrebat oare cine are interesul sa ii dea la picioare lui Vasile Blaga? Intai a aparut povestea cu apartamentul de 800 000 euro pe care l-a cumparat de la Verestoy Attila. Apoi incidentul de la partid cu Raluca Turcan si implicit cu Teodor Stolojan. Acum doua zile am vazut ca s-au reluat discutiile la CSM despre Marian Santion, cel care l-a acuzat pe fostul ministru de interne de presiuni. Va aduceti aminte de scandal.

Vasile Blaga este cred al doilea bun organizator de partid dupa Octav Cozmanca. Deci este un personaj important in economia PD-L. Primul gand ar fi ca PSD sau PNL ar avea interesul sa il atace. Dar sincera sa fiu nu cred ca sunt in stare de asa ceva. Si atunci cine ar mai fi? Poate Traian Basescu? Credeti ca ar avea vreun interes Traian Basescu sa scape la un moment dat de Vasile Blaga? El sa fie cel care trebuie sacrificat pentru a fi si un dosar din ograda PD-L, la DNA? Aparusera la un moment dat niste zvonuri ca Blaga face parte dintr-un grup care s-a cam saturat de dictatura lui Basescu asupra PD. Si apoi a fost episodul prieteniei cu Adriana Saftoiu. Despre care stim cu toti in ce conditii a plecat de la Cotroceni.

Scriam zilele trecute despre faptul ca Basescu se gandeste sa il arunce in lupta pentru primaria capitalei. Radu Popa spunea ca ar exista un sondaj la nivelul Bucurestiului in care Blaga nu are mai mult de 4%. In conditiile astea ne putem gandi ca presedintele i-ar fi pus gand rau lui Blaga si il trimite sa candideze undeva unde nu are nici o sansa. Dar poate fostul ministru de interne a scapat pentru ca acum a aparut un dosar care ar putea salva situatia. Cel al Monicai Macovei, in legatura cu Freedom House. Unii analisti se intrebau daca Traian Basescu va da avizul pentru cercetarea penala in cazul fostului ministru al justitiei. Eu sunt convinsa ca o va face daca acest dosar va ajunge la Cotroceni. Voi ce credeti?

Trecand peste faptul ca s-a incalcat in mod clar statutul partidului (care spune ca sedinta Consiliului National se convoaca o data pe an sau de cate ori este nevoie, iar ultimul Congres a fost in decembrie 2006) este evident ca cineva trage de timp. Oare cine are acest interes? Si de ce? Ne aflam inaintea alegerilor locale si partidul are nevoie de schimbarea mesajului, de o mai buna mobilizare pentru campanie si de candidati cu sanse reale sa castige primariile si consiliile judetene. Intai s-a spus ca va fi la jumatatea lunii ianuarie, apoi la sfarsitul ei. Am ajuns cu previziunile pentru 8 februarie, apoi 15 si mai nou 22. Cristian Diaconescu a declarat la un moment dat ca pana in 15 februarie PSD isi va anunta candidatii. Daca nu va fi convocat Consiliul pana atunci (si nu va fi!), ma intreb oare ce for al partidului va aproba si va discuta totusi aceste candidaturi. Inteleg ca Mircea Geoana ar fi spus ca e suficient votul Comitetului Executiv National. Eu nu cred. Si nu numai eu…

Dar de ce se teme Mircea Geoana de acest Consiliu National? Pentru ca dupa parerea mea, are mai multe castiguri, decat pierderi daca se va grabi sa il convoace. Consiliul nu se va transforma in Congres, asa cum statutul o permite. Pentru simplul motiv ca o astfel de miscare ar fi sinucigasa pentru partid, intr-un an cu doua campanii electorale. Iar cei cu experienta politica au inteles demult acest lucru. Apoi, adoptarea unei oferte politice serioase, ar avea drept urmare cresterea procentului candidatilor cu sanse reale de a merge pe mana PSD. Daca partidul nu face nimic din punct de vedere al mesajului dar si al actiunii politice pot aparea mari surprize. 

Am vazut zilele trecute ca Mircea Geoana este mai degraba preocupat sa ii mangaie pe crestet pe eventualii sai contestatari (asta daca ma gandesc la incurajarea “amazoanelor” sau declaratia de dragoste fata de grupul de la Cluj). Si il mai preocupa si discutiile despre candidatul PSD pentru prezidentiale. Sigur, alegerile prezidentiale trebuie pregatite din timp. Dar cred ca mai curand Mircea Geoana ar trebui sa fie mai preocupat de exemplu de organizatia de Bucuresti (de care raspunde din parte BPN) si de candidatura pe care partidul sau o propune pentru primaria Bucuresti.  Si de toti ceilalti candidati. Numai asa poate obtine un scor bun la alegerile locale. Mai ales ca nu se vor amana alegerile, asa cum au visat unii. In primul rand pentru ca este ilegal. Neconvocand insa Consiliul National, Mircea Geoana risca mai degraba sa tensioneze si mai tare partidul si poate fi acuzat de faptul ca de data aceasta el este cel care nu doreste strangerea randurilor!

P.S. Imi cer scuze ca am ajuns sa scriu atat de tarziu astazi dar toata dupa-amiaza am stat in redactia ziarului Adevarul, impreuna cu Adrian Nastase, pentru un interviu foarte interesant care va aparea vineri.

Joi ar fi trebuit sa plec la Iasi. Si pentru ca se anunta vreme rea si drumul e lung am zis ca mai bine merg cu avionul. Nu merita pentru o singura zi sa fac atata drum cu masina. Eu si colega mea care urma sa ma insoteasca ne-am interesat despre cursele disponibile dar si despre preturi. Pe site-ul Tarom, vineri, ne-au afisat un pret care depasea cu mult orice limita a bunului simt. Aproape 20 milioane lei pentru un bilet pana la Iasi si inapoi!  Am crezut ca este o gluma proasta. Luni insa am facut rezervarile. Pretul era mai mic, e adevarat, dar tot mare pentru o cursa interna. Peste 8,7 milioane lei! Am zburat si in alte tari pe curse interne si niciodata biletul nu a fost peste 120 euro.

Anul trecut, in luna octombrie, am fost nevoita sa ma intorc de la Cluj mai devreme decat era programat si am apelat la avion. Pentru ca am luat biletul cu doar doua ore inainte de a pleca nu mi s-a parut exagerat pretul biletului. Aproape 6 milioane (desi tot e mult). Deci nu este o intamplare. Poate costa si mai mult! Nu inteleg totusi. De ce practica Tarom aceste preturi? Doar pentru ca au monopol pe piata interna si oamenii sunt nevoiti sa plateasca daca au o situatie speciala?  Drept urmare nu am sa mai plec la Iasi. Doar nu am inebunit sa dau 8,7 milioane pe un bilet!

Imi asum riscul unor atacuri inca de la inceput. Din pozitia de consilier nu ai voie sa “te pui rau” cu presa. Dar ca fost jurnalist nu pot sa nu observ unde s-a ajuns. Am citit zilele trecute despre revolta fostului jurnalist, Radu Popa, in legatura cu ce se intampla. Astazi am vazut textul lui Victor Ciutacu. Totusi care este miza acestei isterii care s-a lansat intre jurnalisti? Au ajuns sa se jigneasca, sa isi lanseze acuze dure, sa arunce cu invective in cei care i-au facut pana la urma jurnalisti. Asta inseamna presa? Au fost si alte momente de confruntari politice dure in anii trecuti dar niciodata nu s-a ajuns la o asemenea situatie in interiorul presei.

Citeam mai devreme pe blogul Dianei Tusa cum s-a “fabricat” o stire doar pentru ca asa o cerea interesul unora. La aceeasi televiziune amintita de tanara liberala am vazut astazi o moderatoare care era aproape isterica si sustinea o pledoarie pentru actiunile lui Traian Basescu. Nu este nici un fel de problema sa ai simpatii. Dar macar asumati-va fratilor acest lucru! Nu va mai dati independenti si echilibrati. Este strigator la cer. Din fericire mai sunt si jurnalisti decenti care au puterea sa nu se amestece in aceasta lupta. Si spun pe bloguri sau in dezbateri lucruri de bun simt. 

Ma bucur sincer ca jurnalistii sunt mai bine platiti in ultimii ani si li se recunoaste valoarea muncii lor. Ani de zile au fost salarii de mizerie si conditii de lucru foarte proaste. Dar se facea presa cu adevarat. Acum? Se dau prime de instalare uriase, masina la scara si salarii ireal de mari celor care sustin cel mai bine interesele Palatului Cotroceni.  Ce pretenii au acesti jurnalisti care au ajuns sa spuna cuvinte grele colegilor lor in fata politicienilor?! De ce ne mai miram ca Basescu l-a injurat pe Melescanu la telefon sau ca Vasile Blaga a facut-o “fata” pe Raluca Turcan? Nu este acelasi lucru pana la urma? Asta nu mai e presa! Si nu cred ca merita cei care fac cu adevarat presa si care nu se vad in nebunia asta zilnica sa ramana cu o stampila pentru ca unii s-au trezit peste noapte mari vedete! 

S-au certat, s-au suparat, Vanghelie i-a taiat finantarea, i-a transmis mesaje pe toate canalele, i-a facut demonstratii de forta dar pana la urma nu a putut sta prea mult departe de presedintele PSD. Vanghelie vrea sa fie primar de Bucuresti, Geoana vrea bani si sprijin. Si uite asa s-au impacat, s-au pupat si si-au jurat prietenie (pana cand?). Geoana i-a promis ca ii va sustine candidatura pentru primaria Bucuresti, in timp ce Vanghelie plateste facturile, aduce autobuze cu oameni cand este nevoie si da declaratii cand se impune. Prietenia celor doi a generat si cateva atacuri in presa, imediat dupa sarbatori.

S-au vehiculat si alte nume pentru primaria capitalei. Victor Ponta, Cristian Diaconescu si Sorin Oprescu. Cristian Diaconescu nu vrea. A spus in mai multe randuri. Victor si Sorin nu au spus inca nimic. Drept urmare au primit cate un atac in presa. Clasic. Mai mult, a inceput si zvonistica de rigoare. Nastase il sustine pe cutarica, Iliescu pe nu stiu cine si uite asa… Ca sa ii incaiere intre ei. Metoda veche la PSD. Si culmea unii inca nu s-au lecuit! Inca mai cad in astfel de capcane. 

 Numai ca ieri am auzit un lucru foarte interesant. Si am vazut chiar si o declaratie a lui Mircea Geoana in acest sens. Conducerea PSD analizeaza ideea sprijinirii unui candidat independent. Nu stiu ce parere are Vanghelie despre aceasta varianta dar in locul lui as fi mult mai atent la ce se intampla in jur. Apoi am mai auzit si ca un secretar excutiv de la PSD, un om cu bani multi, foarte multi, este dispus sa il sustina pe Victor Ponta sa candideze. Numai pentru ca este in conflict cu Vanghelie. Asadar, se anunta o perioada interesanta la PSD!