Mai e putin pana la 1 martie. Ziua nuntii. Doamne cate trebuie sa faci pentru o singura zi! Din fericire insa, unii au avut ideea sa isi faca firme care se ocupa de organizare. Mare relizare, pe cuvant! Fiind timpul foarte scurt pana la ziua cu pricina, in primul moment m-am panicat si nu stiam cu ce sa incep. Am avut insa noroc cu Veronika. Cea care ne-a scos din incurcatura si ii multumesc din suflet pentru tot ce face.  Desi nu cred ca are timp sa citeasca blogul meu! Si astazi s-a agitat pentru nunta noastra.

Am inceput cu lista de invitati. Mare problema. Cand te mariti la 22 de ani vine familia,  mai chemi cativa colegi de scoala si prietenii parintilor. La 35 de ani insa, deja ai o gramada de prieteni. Plus ca mai sunt si prietenii lui Adrian. Asa am ajuns la un numar impresionant de invitati. Tata mi-a zis ca am inebunit. Dar stiti cum e! Unii chiar se supara daca nu ii inviti. Ei si aici a aparut prima problema. Locul unde faci petrecerea. Avand multi invitati optiunile sunt foarte putine. Am avut noroc. Si am rezolvat destul de repede.

Am trecut la detaliile nuntii. Adica invitatii, fete de masa, flori, buchete, rochie, haine etc. La capitolul haine este dezastru. Preturile de la noi, mai ales la haine de nunta, le bat de departe pe cele de la Paris. Sa spunem ca pe jumatate am rezolvat problema hainelor. Am avut insa noroc si cu plecarea in Turcia. Rochia o sa o comand saptamana viitoare. La Ersa atelier. Mi-o doresc foarte simpla. Sper sa nu am probleme. Pentru ca atunci cand ceri ceva simplu apar din nou problemele. Vizionand diverse variante de invitatii, aranjamente florale, fete de masa, marturii aproape ca m-am ingrozit. Tot timpul am spus: vreau ceva simplu si elegant. Am constatat ca cele mai cautate sunt lucrurile cat mai incarcate, cat mai extravagante, uneori de prost gust si evident cat mai scumpe. Ca sa vada lumea ca ai. Ce stupid! Pentru o singura zi? E o simpla petrecere in fond! De ce atatea fite? Va puteti inchipui de exemplu ca unii isi pun globuri din flori care costa 300 euro bucata!? Sau isi decoreaza biserica cu flori?!

Si in cele din urma am ajuns la meniu. Asa am aflat ca ultima fita este sa ai meniu oriental. Am fost la nunta unei bune prietene acum cativa ani si recunosc faptul ca mi s-a parut ceva inedit. Dar tocmai pentru ca este ultima fita nu vreau! Si nu vreau sarmale. Dar absolut toate propunerile de meniu aveau sarmale. Printre feluri de mancare cu nume care suna tare pretentios, pac iti arunca si sarmalele! Ei bine, le-am taiat. Iar am avut noroc cu Veronika. Gandim la fel. Cred ca i se intampla destul de rar sa aibe niste clienti care vor sa fie totul atat de simplu.  Cam asta e stadiul in care suntem. A, am uitat de tort. Am ales modelul. Si am ales si culorile de decor si pentru flori dar si pentru rochia mea: crem cu mov.  Mai sunt aproape sase saptamani. Va trebui sa ne gandim si la luna de miere. Poate aveti idei!

Dupa cum vedeti am incadrat acest text la capitolul zvonuri. Auzisem scenariul de vreo doua saptamani. Am ras. Sa mearga Traian Basescu atat de departe? Dar am auzit aceleasi idei si la Mircea Badea acum cateva zile. Il urmaresc seara de seara si am incredere in informatiile lui. S-au verificat de fiecare data. Culmea este ca astazi m-am intalnit cu un prieten foarte bun. Om serios. Profesionist. Stia acelasi lucru! De data asta nu am mai ras.

Blaga la primaria Bucuresti e plauzibil. Desi stiam ca Negoita era favorit la un moment dat. Stolojan la BNR? Da, interesant. E posibil. E un loc caldut si nu il impiedica prea tare pe Basescu din pozitia de guvernator. E si o recompensa pe masura pentru serviciile repetate pe care “bolnavul” Stolojan i le-a facut presedintelui jucator. Ei si am ajuns si la Elena Udrea. Toata lumea se intreba ce este cu aceasta ascensiune a doamnei in lumea universitara. Inteleg ca i se pregatesc nenumarate titluri. Sa fie mapa profesionala cat mai groasa si mai valoroasa. Deh, trebuie sa dea bine in exterior. Nu vreau sa comentez mai mult. Mai ales ca am spus de la inceput ca este doar un zvon. Dar cine stie? Nimic nu e imposibil in Romania…Offfffffff!

Update: Am descoperit aseara la HBO un serial care mi-a placut tare mult. Dinastia Tudorilor. Merita vazut. A ajuns doar la episodul 3. Este la fel de reusit ca si Roma. Vi-l recomand.

Asta era titlul care mi-ar fi placut sa il dau astazi. Asa ca l-am dat. Dar nu prea am ce sa pun sub el. Din pacate.

Iar avem invazie de subiecte. DNA ”duduie” de dosare. Azi a venit randul fotbalului. Maine va veni randul copiilor de la gradinita… Basescu mai rasplateste un “comentator” de casa. Catalin Avramescu. Proaspat numit consilier de stat la Cotroceni.  Costanda primeste Satul francez si cam toate cladirile aferente. Interesanta afacere. Vasile Blaga a cumparat o parte de apartament de la Verestoy Attila. Putin este la Sofia. Ucraina se ocupa de Insula Serpilor. Politica externa? Ce e asta? Nu are timp presedintele de asa ceva! E ocupat cu mapele. Vorba sefului meu : “e ca la nebuni”!

Dar sa revin la PSD. Cu cateva minute inainte de emisiunea de la Antena 3 cu Ion Iliescu si Adrian Nastase, incepe o conferinta de presa de la sediul PSD, din Baneasa. Recunosc sincer ca aflasem faptul ca a fost programata la acea ora. Nu comentez din ce motive. Oricum nu aveau nici o sansa sa concureze cu cei de la emisiunea amintita, asa incat nu m-am obosit prea tare sa fac ceva. Si zic sa ascult ce are de spus conducerea partidului meu. Mircea Geoana il introduce in scena pe un tip. Nu pot sa ii spun astfel. Nu i-am retinut numele (de mai multi ani). Dar dupa doua fraze face un mare dezacord. Si se prezinta ca purtator de cuvant al Departamentelor PSD. Foarte tare! Cristian Diaconescu are dublura? Nu stiam! Pe cuvant.

Intai a vrut sa il impinga sa plece la Bruxelles. Nu i-a iesit. Acum vrea sa il impinga la Primaria Bucuresti. Nu ii va iesi nici acum. Va dau in scris. I-a iesit doar sa il faca sa isi inchida blog-ul. Lucrul pe care nu il inteleg nici azi. Despre Cristian Diaconescu vorbeam… Dar promisesem ca am sa va povestesc despre candidatii PSD la alegerile locale. Cum care candidati? Cei care vor candida de la PSD. Ii vom alfa in curand, nu va faceti griji. Ramaneti aproape…

Sau mai bine zis de ce ieri? Pentru ca este deja trecut de miezul noptii. Asa cum va spuneam am venit acasa, la Bucuresti. Intre doua avioane, ma gandeam ca am promis sa scriu despre candidatii PSD pentru alegerile locale. Dar parca imi venea sa scriu si despre povestea cu Norica Nicolai. Mai precis despre faptul ca mi-a soptit cineva ca Norica a fost lucrata si din interiorul PNL. Ca si Ludovic Orban, dealtfel. Cand am ajuns la Istanbul si am deschis telefonul citesc un mesaj: Traian Basescu a semnat inceperea urmaririi penale pentru opt fosti si actuali ministri. Nu m-am mirat. Ma asteptam sa o faca demult. Si nici nu vreau sa discut gestul in sine pentru ca pana la urma a facut ce spune legea. Doar nu se astepta cineva sa spuna nu!

Mi-a atras insa atentia momentul cand a ales sa faca acest anunt. Si faptul ca le-a ”bifat” pe toate in aceeasi zi. Despre dosarele trimise la Cotroceni de DNA se stia de prin septembrie-octombrie. Din cate imi aduc aminte au fost trimise pe rand. Nu am sa comentez nici faptul ca pe lista celor urmariti penal se afla reprezentanti de la toate partidele, mai putin de la PD-L. Au facut-o altii deja. Si apoi nici nu i-as reprosa lui Basescu asta. Pana la urma DNA a facut dosarele. A nu se intelege cumva ca ii iau apararea lui Traian Basescu.

Dupa cateva minute de la citirea stirii respective am inceput sa acord mai multa atentie comentariilor care puneau in legatura declaratiile lui Omar Hayssam cu Traian Basescu. S-au tot facut speculatii in ultimele zile pe aceasta tema. Sa fi vrut oare presedintele sa distraga atentia de la aceasta chestiune pentru ca lucrurile luau o turnura periculoasa? Am zis ca ar fi totusi prea simplu. Dar cand am intrat in casa si am dat drumul la televizor (deh, deformatie profesionala) vorbea chiar Basescu, in direct. La ora 19. M-am gandit ca face o declaratie spectaculoasa. Dar am fost dezamagita sa constat ca s-a referit la doar doua subiecte. Avizul pentru cercetarea penala a celor opt si nominalizarea Noricai Nicolai. Nimic despre povestea cu “profesorul”. Trec peste faptul ca noua intalnire dintre premier si presedinte a fost si mai penibila ca toata situatia de pana acum. Cel putin concluzia prezentata de Basescu public sfideaza orice bun simt: “am ajuns la concluzia ca trebuie sa gasim o solutie”! Zau? Dar pana acum ce ati gandit? Ca va place sa va bateti joc de un popor intreg cu certurile voastre? 

Revin insa la povestea cu “profesorul”. Tacerea lui Basescu in legatura cu acest subiect mi se pare ciudata. Nu este genul care sa taca in astfel de situatii. Sa isi fi pierdut presedintele “talentul” in astfel de situatii mai delicate? Sa fie disperare cum spun unii analisti? Cert este ca iesirea de astazi cu dosarele, pare a fi o miscare de forta care sa atraga atentia. Sau sa distraga atentia. A iesit la ora 19, ora de maxima audienta, la stiri. A avut un discurs extrem de echilibrat si chiar impaciuitor as spune. Lucru neobisnuit pentru el. Chit ca pe alocuri explicatiile sale au fost cam fortate. Oricum este de urmarit povestea. Am aflat ca in “Gardianul” de maine apar date suplimentare despre alte declaratii senzationale ale lui Hayssam. Cineva imi spunea astazi ca este anul sobolanului. Anul marilor schimbari. Pare ca va fi un an tare interesant.

Update: Va recomand o emisiune care se anunta a fi interesanta, astazi la ora 16, la Antena 3. Ion Iliescu si Adrian Nastase vor fi la emisiunea “La ordinea zilei”. Este o premiera de luat in seama, zic eu.

Noi romanii avem un talent deosebit in a face dosare si a le scoate “cand trebuie”. Dar cine decide cand trebuie? Am mai semnalat aceasta chestiune si cu cateva zile in urma. Nu stiu cum se face ca atunci cand cineva trebuie ingropat, terminat politic sau pur si simplu denigrat apare un dosar. Adevarat sau nu, se pare ca la noi nici nu mai conteaza acest lucru. La un singur om nu a functionat aceasta poveste cu dosarele. Ghici ciuperca ce-i? La Traian Basescu, evident. Oare de ce? In zadar se straduiesc unii sa contureze portretul “profesorului” din convorbirile lui Omar cu procurorul Nastasiu, cat mai aproape de cel al lui Traian Basescu.

A reinceput isteria dosarelor. Basescu a dat semnalul cu Norica Nicolai. Au sarit apoi cei care i-au atras atentia (pe buna dreptate) sa se uite intai in dosarele profesionale ale Monicai Macovei si  al lui Daniel Morar. Cazul Daniel Morar e arhicunoscut. Si? Nu s-a intamplat nimic. E bine mersi. Si despre Monica Macovei s-au spus unele lucruri. Am inteles ca Parchetul va publica si dosarul Monicai Macovei. Va dau in scris ca nu se va intampla nimic. Si seria dosarelor continua. De data asta protagonistul este Traian Basescu. Mugur Ciuvica vorbeste despre un incident de la Anvers. Si? Tot nimic.

Stau si ma intreb pentru a nu stiu cata oara cui foloseste aceasta isterie a dosarelor? Se bat intre ei in dosare cand lucrurile se puteau rezolva atat de simplu. Aflu ca pana la urma premierul se va adresa Curtii Constitutionale. Dar de ce nu putea face acest lucru de la inceputul conflictului? Pentru ce a trebuit sa se faca toata tevatura asta? Schimb de scrisori, telefoane fara raspuns, intalniri de ochii lumii. Pe banii si pe timpul nostru. Dar pe noi ne intreaba cineva daca mai vrem sa vedem in fiecare zi aceste reprezentatii de prost gust?

Si pentru ca tot vorbim despre dosare vad in Cotidianul ca exista un nou client pe lista celor cu “dosare” la comanda. Sorin Oprescu. Sa i se traga de la partid sau de la colegii de UMF? Am inteles ca doreste sa candideze la decanatul Facultatii de medicina. Deci trebuiau sa ii inventeze ceva. Mizerabil. Unii spun ca si de la partid i se poarta sambetele. Pentru ca ar fi singurul candidat cu sanse reale la Primarie capitalei. Cei de la PSD pot sta linistiti, Sorin nu va repeta greselile din trecut! Dar despre candidaturile de la PSD vorbim maine. Abia astept!   

Am promis ca in week-end am sa va spun cateva cuvinte despre locul unde ma aflu. Sunt in Turcia, la Adana, acasa la verisoara mea draga. Pentru ca nu eram o familie foarte numeroasa, intotdeauna am fost ca doua surori, foarte apropiate. Cand ne-am asezat la casele noastre, familiile noastre au devenit la fel de apropiate si acum suntem o familie mai mare. De peste 12 ani, Ana Maria este profesoara la una din cele mai mari Universitati din Turcia, Ciukurova. Campusul lor arata ca un oras. Imi place uneori sa merg cu ea la ore.

Ma simt ca acasa aici. In primul rand pentru ca ii iubesc foarte mult pe verisoara mea, sotul ei si nepotelul meu de 7 ani. Este singurul copil in familie (deocamdata). Si toti ne invartim in jurul lui. Merg cu el la lectiile de inot, uneori il iau de la scoala, mergem la cumparaturi si de fiecare data ma uit la filme cu el (ieri am vazut Cars si astazi am revazut Ratatouille). Eu vin cam de doua ori pe an la ei. Ei vin vara in Romania.  Imi place atat de mult aici si din alte motive.

Mancarea lor este delicioasa. Sper sa aveti sansa sa mancati vreodata Adana kebap. Este senzational. La fel cum sunt bune si lahmacun, doner iskender, manti, borek si as putea continua cu multe alte bunatati. Se mananca foarte sanatos. Nimic nu este prajit. Mancarea este fiarta sau facuta la gratar. Si foarte multe salate. Patrunjelul crud este cel mai bun. Nici la capitolul bauturi nu stau mai rau. Ayran, salgam si braga. Tot bauturi naturale si foarte sanatoase. Cate despre dulciuri ce sa va mai povestesc…baklava, kazan dibi (preferata mea) si multe altele.

Ma simt bine aici pentru ca si clima este mult mai blanda. Vara este foarte cald. Suntem la 70 de kilometri de Marea Mediterana. Iar acum portocalii sunt plini de fructe. Tone de portocale se vand pe marginea drumului. Si imi plac si oamenii, ospitalitatea lor si chiar obiceiurile lor. Nu v-ar place ca portarul blocului vostru sa vina sa ia punga cu gunoi de la usa si de trei ori pe zi sa va aduca paine calda? Sau atunci cand va cumparati masina noua, dealer-ul de la care cumparati sa se ocupe de toate actele si sa va dea masina la “cheie”? Cu toate actele facute!!!! Acum am aflat si acest serviciu. Verisoara mea si-a luat masina noua saptamana asta. O Skoda Octavia nou-nouta! La capitolul servicii ne dau clasa. In magazine vanzatoarele nu stiu ce sa iti mai faca (chiar daca nu cumperi nimic, ci doar te uiti), spre deosebire de cele de la noi care se simt deranjate daca le abordezi cumva. Ar trebui sa mai scriu multe despre Adana si despre motivele pentru care ma simt ca acasa. Dar ma opresc aici. Miercuri seara am sa revin in tara. Am sa va arat si o fotografie cu masina cea noua si nepotelul meu. Pe curand!

Nepotelul meu si masina cea noua

Circul continua. Din nou, nimic neobisnuit. Ciudate sunt insa comentariile pe care le vad la televiziuni despre ceea ce se intampla. De ce se mira unii de atitudinea lui Traian Basescu? A spus din campanie ca asa va face si s-a tinut de cuvant! Pe mine ma mira insa cum Tariceanu si chiar Norica Nicolai au picat in capcana intinsa cu maiestrie de presedintele “jucator”. Asta este realitatea! Basescu se “joaca” minunat cu tot ce ii cade in mana.

Tariceanu a gresit. Nu stiu cine l-a sfatuit. Dar dupa parerea mea a facut-o prost. A intrat intr-o batalie de imagine pe care nu avea nici o sansa sa o castige in fata lui Basescu. Si nu numai Tariceanu. Mai nou si Norica Nicolai.  Cred ca mai degraba ar fi castigat mai mult daca mergeau strict pe calea legala. Cui ajuta aceste iesiri repetate la ore de maxima audienta? Poate doar televiziunilor de nisa care au cu ce sa isi umple spatiul de emisie.

Basescu nu o va numi pe Norica Nicolai. Se stia de la primul schimb de replici. Atat prima iesire a lui Tariceanu, cat si a doua, nu i-au adus acestuia nici un castig. Nici iesirea Noricai Nicolai din aceasta seara nu a fost prea reusita. Era mai bine sa taca, asa cum a facut pana astazi. In schimb, Traian Basescu a castigat ceva in aceasta seara. Chiar daca nu a dezvoltat asa zisele acuzatii la adresa Noricai Nicolai, intr-un fel le-a legitimat. A dat practic liber la orice tip de afirmatii la adresa senatorului liberal. Cine o sa mai stie ce este adevarat si ce nu? Sper ca nu aveti nici un dubiu ca ziarele de maine si poimaine vor fi pline de tot felul de povesti despre Norica Nicolai. Doar a dat liber presedintele, nu?

Sper ca nu o sa va suparati pe mine pentru titlu. Dar acesta este sentimentul pe care il am cand scriu. Pentru ca sunt departe de tara cred ca sunt mai obiectiva ca in alte situatii. Am vazut putin mai devreme stirile. Nimic nou. Acelasi scandal penibil intre Basescu si Tariceanu. Ma asteptam ca primul ministru sa nu mearga la Cotroceni si sa continue schimbul de replici. Pana unde vor merge totusi? Acum un an, pe vremea asta, eram in SUA cu seful meu. Si la absolut toate intalnirile pe care le-am avut (de la Departamentul de Stat pana la redactii celebre de stiri) eram intrebati ce este cu acest conflict intre premier si presedinte. Nimeni nu mai intelegea nimic din ce se intampla in Romania la acea ora. Nici nu vreau sa ma gandesc ce comentarii sunt acum despre ceea ce se intampla la noi.

Este penibil acest scandal. La fel cum este penibila si povestea cu taxa auto. Eu una nu mai inteleg nimic. Era taxa ecologica, nu? Dar acum, pentru masinile cele mai putin poluante vom plati mai mult! Ca sa nu mai vorbesc despre faptul ca ne-am dat de ceasul mortii ca e musai sa avem aceasta taxa ca sa nu ne intre toate rablele in tara. Si acum, surpriza! Masinile vechi au reducere de 90%!!! Poate mai logic ar fi ca pentru masinile de lux sa se plateasca un impozit mai mare. Cel putin asa au gandit si in alte tari. Acum efectiv nu mai inteleg rostul acestei taxe. Decat daca guvernantii trebuie sa acopere gaurile din buget pe care le-au facut cu cheltuielile exagerate de anul trecut.

Sunt contrariata de scaderea spectaculoasa a leului si a Bursei. Din cate am inteles de la specialisti, nu este tocmai justificata aceasta cadere. Dar ii pasa cuiva de aceste lucruri? Pare ca nu. Mai degraba guvernantii sunt preocupati sa se lupte in scrisori si sa isi arate muschii. Cat despre opozitie ce sa mai spun? Sunt mai ocupati cu prelungirea contractelor de case de la RAPPS…

Am insa si un cuvant bun de spus. Am vazut o conferinta de presa de la Ministerul Sanatatii si m-am bucurat ca totusi se mai intampla si lucruri bune. Doctorul Raed Arafat a luat la puricat toate statiile de salvare si serviciile de urgenta din intreaga tara. Poate fi un inceput…

Sper ca nimeni nu are vreun dubiu ca povestea cu Norica Nicolai nu reprezinta altceva decat un nou pretext de punere la colt a guvernului Tariceanu. Nu am nici un motiv special sa ii iau apararea Noricai Nicolai. Nu o cunosc personal. Dar este una din putinele femei din politica romaneasca care chiar a avut o prestatie remarcabila in multe situatii. In nici un caz Traian Basescu nu are ceva personal cu doamna Nicolai. Ci doar se foloseste de nominalizarea ei pentru a lovi in altii. Mai precis, in Tariceanu si in Dinu Patriciu.

Mi se pare insa penibil acest schimb de scrisori intre cele doua palate. La fel de penibile mi se par si asa-zisele dezvaluiri din presa despre senatoarea liberala. Sa fim seriosi. Sunt texte facute la comanda. Citeam mai devreme pe un site de stiri (nu vreau sa le fac publicitate) cum fostul director de la penitenciare face o mare dezvaluire despre Norica Nicolai. Cum ca a intervenit sa o angajeze pe celebra nepoata in sistem. Repede, un consilier din Ministerul justitiei suna la redactia respectivului site de stiri si confirma declaratia celui de la penitenciare. Dar pana acum de ce nu au spus aceste lucruri? Au fost ajutati sa isi aduca brusc aminte pentru ca imaginea Noricai Nicolai trebuie sa fie tot mai proasta?

Ca sa fiu sincera pana la capat, nu mi se pare foarte inteligent nici textul premierului Tariceanu catre Traian Basescu. Imi suna cam a text de gradinita. Ba tu ai imagine mai proasta! Cel putin deocamdata chestiunile astea nu prea il afecteaza pe presedintele Romaniei. Romanii par sa fie mai ingaduitori cu “presedintele jucator”. Cred ca mai potrivita ar fi o atitudine serioasa care sa faca diferenta intre cele doua palate. In fine, nu asta era discutia. Mi-ar pare insa foarte rau daca Norica Nicolai va fi inca o victima in razboiul dintre Basescu si Tariceanu. Nu merita asta!

Desi sunt la 1800 de kilometri distanta de casa, nu rezist sa nu citesc ziarele dimineata si sa nu ma uit la stiri. Si ce vad? Un turture a ranit grav o femeie, un tanar bancher s-a aruncat de pe bloc dupa ce a furat 100 000 euro din banca, pe o artera din Bucuresti troleibuzele s-au blocat din cauza unui microbuz parcat aiurea,  Omar Hayssam povesteste cu nonsalanta cum a plecat din Romania cu pasaport fals, ca un domn, cu avionul, personalul auxiliar din judecatorii a facut greva japoneza iar Basescu nu o vrea pe Norica Nicolai la justitie! Si am plecat doar de o zi! Uneori am senzatia ca Romania este tara nimanui. 

Dupa isteria creata de caderea zapezii (iarna, nu vara!) incep scandalurile. Ma pregateam sa scriu despre dezbaterea anuntata de presedintele Iliescu ieri, pe tema viitorului stangii. Poate ar fi fost interesant sa discutam putin si despre predarea (aparenta) de stafeta pe care o pregateste Dan Voiculescu la PC sau despre Consiliul National al PSD care va fi la inceputul lunii februarie. Bibliotecaru imi propunea mai devreme sa discutam despre negocierile cu sindicatele. O alta tema foarte actuala si interesanta. Dar de ce sa ne ”pierdem” vremea cu teme neimportante?

Traian Basescu nu se dezminte si in stilul caracteristic deturneaza atentia de la subiectele importante cu adevarat pentru noi, cetatenii! Fac pariu ca maine toata lumea va discuta numai despre solicitarea presedintelui de retragere a Noricai Nicolai. Dar de restul problemelor cine se ocupa? Eu ma gandesc sa pornesc o campanie pe bloguri. Sa incercam sa discutam despre problemele reale. Nu despre ceea ce ne impun altii sa discutam. Ce credeti? Putem incerca?

P.S. Eu ma aflu in Turcia, la Adana, acasa la verisoara mea. Este un loc unde vin atunci cand vreau sa ma odihnesc. Fiind la doar 100 de kilometri de mare, clima este foarte blanda. Sunt 15 grade si este sezonul portocalelor. Am sa va povestesc mai multe in week-end si am sa va arat si cateva fotografii cu nepotelul meu pe care il iubesc foarte mult.