Saptamana trecuta am asistat la o schimbare de limbaj in discursul premierului Tariceanu. Comentariul meu va fi strict din punct de vedere al comunicarii politice, fara nici un fel de alta conotatie. Il cunosc de foarte multi ani pe Calin Popescu Tariceanu ca pe un tip elegant. Si ca tinuta dar si ca limbaj. Formularile de genul cutare e un “papagal” sau cutare este “un trasesist politic si a ajuns ajutor de ajutor”, nu i se potrivesc deloc. Chiar daca suntem deja in campanie electorala si chiar daca nu este departe de adevar cu aceste afirmatii. 

Rezistenta sa la atacurile lui Basescu si concentrarea pe activitatea Guvernului au dus la cresterea sa in sondaje. Nu comentez faptele sale politice in fruntea Guvernului. Dar cred ca aceasta schimbare de limbaj nu ii aduce puncte in plus. Ci dimpotriva. Nu este stilul lui. Este mai degraba stilul lui Basescu de a face politica. Si asa cum lui Adrian Nastase nu i se potrivea basca domnului presedinte Iliescu sau plimbatul prin piete si urcatul pe tarabe, nici lui Tariceanu nu i se potriveste aceasta atitudine. Plus ca prea multa lumea se straduieste sa il copieze pe Traian Basescu. Toata lumea se raporteaza la presedintele Romaniei. Limbajul, de cele mai multe ori, nu este suficient sa intruchipezi un personaj. Nu inteleg de ce tot mai multi sufera de sindromul Basescu. Chiar nu putem scapa de aceasta obsesie?

Pot insa sa apreciez modul cum PNL a pornit in campanie. Sunt activi, isi lanseaza candidatii si preiau din zbor toate ideile destepte aruncate de altii pe piata. Ce-i drept, au si resursele la indemana. Dar nu au un lucru pe care PSD il are si din pacate inca nu il foloseste. Oamenii. Sper ca in curand PSD sa poata depasi acest blocaj comunicational. Echipele lucreaza, materiale exista dar nimeni nu face inca pasul urmator. In teritoriu se resimte nevoia unor mesaje de la nivel central “pe sticla”, cum spunem noi. Poate dupa Summit iesim in sfarsit la atac. 

Sunt doua filme pe care le-am vazut zilele acestea. Doua filme total diferite. Primul, un film usor, pentru fete. O comedie romantica despre o tanara pasionata de nunti, un fel de domnisoara de onoare de serviciu care colectiona rochiile dupa fiecare eveniment. Il recomand in special fetelor nemaritate pentru a prinde curaj. Vine o zi pentru toate fetele…

Cel de-al doilea film, Gangsterul american beneficiaza de o distributie de zile mari si il are ca regizor pe Ridley Scott: Denzel Washington, Armand Assante, Russell Crowe. Un film foarte dur despre traficul de droguri din America, din timpul razboiului din Vietnam. Un traficant de culoare ii “surclaseaza” pana si pe cei din mafia italiana si numara zilnic munti de dolari, pe cadavrele consumatorilor de droguri. Tone de droguri erau transportate din Asia, in cosciugele militarilor americani, morti in Vietnam. Filmul este inspirat dintr-o poveste adevarata si merita vazut.

Din pacate asta s-a intamplat astazi in Bucuresti. Haos. Culoarul unic i-a facut pe soferi sa o ia razna. Am vazut imagini la televizor cu oameni care efectiv erau scosi din minti de marea simulare. Mie mi se pare o mare tampenie povestea asta: culoarul unic. Mai ales ca organizatorii nu s-au gandit ce vor face de exemplu Salvarile care trebuie sa mearga fix pe acest traseu. S-a intamplat astazi. 20 de minute a stat blocata o Salvare la fantana Miorita pentru ca masinile aflate pe benzile laterale culoarului unic nu aveau unde sa se dea la o parte. Si politistii stateau si se uitau. Si nu ai voie sa muti gardul de plastic. E infractiune! Si mai cred ca marile genii care au organizat culoarul unic nu s-au gandit ca zecile de delegatii nu vor merge doar la Palatul Parlamentului. Ci vor merge si la hotel, unde sunt cazate. Ca doar nu vor dormi trei zile la Casa poporului. Nu? Va dati seama ce va fi pe strazile din jur?

Stau insa si ma intreb ce va fi de marti incolo, daca astazi a fost asa nebunie. Sambata circulatia este mult mai relaxata, multi bucuresteni fiind plecati. Si cu toate astea au fost cozi interminabile in nordul capitalei. Dar avem indicatoare, panselute si magnolii… Cel mai trist este faptul ca nici politistii nu prea stiu sa iti explice ce rute ocolitoare trebuie sa folosesti. Si cei care au fost adusi din afara capitalei mai sunt si obraznici. Si unii au si burta…

Dar cel mai interesant este faptul ca organizatorii Summitului au anuntat doua numere de telefon gratuite pentru public. Si, surpriza…Daca suni la numarul scurt afli cu stupoare ca nu este gratuit. De ce? Cineva de la SPP a incurcat borcanele. Si ce? Sa plateasca! De ce sa-i mai anuntam pe oameni ca trebuie sa si plateasca pentru haosul din Bucuresti…

In aceasta seara s-a stins profesorul George Pruteanu. Fulgerator. Imi este greu sa scriu acest text. Pentru ca am avut sansa sa ii fiu studenta domnului Pruteanu dar si colega la Evenimentul Zilei, in perioada Ion Cristoiu. Rar mi-a fost dat sa vad un asemenea ROMAN care sa se lupte cu atata forta pentru limba romana si pentru bunul gust. Urmaream seara de seara emisiunea lui si atunci cand aveam un dubiu consultam site-ul sau. Se bucura de fiecare scrisoare de la telespectatori si a suferit enorm atunci cand o minte “luminata” a decis suspendarea emisiunii “Doar o vorba sa-ti mai spun”. Dar profesorul Pruteanu nu s-a lasat. A combatut manelele si tot ce insemna prostul gust, s-a batut pentru legea datorita careia astazi avem traduse toate etichetele in limba romana si as putea continua cu multe alte initiative.

L-am revazut de curand la o emisiune si mi-a placut. Avea un stil spumos, un umor si o eleganta aparte. M-am intrebat de ce oamenii de valoare apar atat de rar. In aceasta seara ma intreb de ce in ultima vreme, oamenii de valoare ne parasesc parca in numar tot mai mare. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

Nici in campaniile electorale nu s-au facut atatea investitii in Bucuresti cum se fac in aceste zile, in pregatirea Summitului NATO. Se planteaza panselute, magnolii gata inflorite, alti pomi ornamentali, se fac aranjamente din sute de flori colorate, se pun indicatoare. Si s-au pus indicatoare cu Gradina Botanica, Palatul Cotroceni, Cartierul Drumul Taberei sau Pantelimon. Si s-au pus panouri si cu directiile de iesire din Bucuresti. Unii s-au enervat pentru toate aceste lucruri facute acum, de ochii lumii. Eu ma bucur. Exista totusi si o parte buna.

Deci se poate. Bani sunt dar nu exista vointa. Altfel nu imi explic de ce pana acum nu au fost facute toate aceste lucruri elementare pentru o capitala europeana. Parca incepe sa arate altfel Bucurestiul. Si vad ca se poate si cu circulatia. Astazi am avut senzatia ca toata lumea se straduia sa respecte regulile de circulatie. Este adevarat ca in unele locuri politistii mai mult incurcau decat fluidizau traficul dar simpla lor prezenta in numar mare, in intersectii, i-a sensibilizat pe soferi.

Avem nevoie de un primar care vrea. Sa transforme mai degraba Bucurestiul intr-o capitala europeana decat sa schimbe borduri intr-o veselie, de doua ori pe an.  Aceasta cosmetizare a capitalei vine la fix, inaintea campaniei electorale. Ni se demonstreaza ca toate aceste lucruri ar fi putut fi facute daca se dorea. Asadar, avem inca un motiv sa votam un primar adevarat pentru Bucuresti.

Daciana Sarbu si Victor Ponta sunt de astazi fericitii parinti ai unei fetite. Le urez sa le traiasca micuta Irina, sa fie sanatoasa si sa se bucure de ea!

De ceva timp au aparut in presa comentarii in legatura cu o eventuala revenire a Monei Musca in politica. Chiar Teodor Stolojan a vorbit despre acest lucru. Nu contest valoarea ei ca om politic. A fost una din figurile cele mai pregnante ale liberalilor, cu o forta combativa incontestabila. Dar cu toate calitatile pe care le are nu as vedea cu ochi buni o eventuala revenire a sa. Si asta pentru ca a mintit.

Nu sunt ipocrita. In politica romaneasca minciuna nu este un fenomen rar intalnit ca sa ma mir de faptul ca Mona Musca a mintit. Dar modul cum si-a construit cariera politica nu prea se potriveste cu ceea ce facuse inainte de 1989. Nu am eu calitatea sa judec pe nimeni dar pot sa ma uit la discursul sau politic si sa il compar cu realitatea actiunilor sale. Daca nu ar fi pozat in marea luptatoare impotriva comunismului, impotriva coruptiei si a tot ceea ce este rau in societatea romaneasca poate i-ar fi fost iertata aceasta “scapare”. Romanii sunt cunoscuti pentru faptul ca uita destul de usor.  Dar Mona Musca s-a pus in fruntea unor actiuni care o identificau cu marea justitiara. Si nu avea cum sa scape usor. A fost o dezamagire pentru multa lume si pentru aceasta minciuna a platit cu retragerea din politica.

Gestul de a demisiona din Parlament poate fi apreciat. Au fost multi in situatii asemanatoare si nu au facut acest pas. Dar incercarea de a reveni acum in prim planul politicii, in pragul campaniei electorale, in partidul lui Traian Basescu ar descalifica-o si mai tare. Voi ce parere aveti despre o eventuala revenire a Monei Musca in politica?

Am citit cu tristete in revista “Q Magazine” (una din publicatiile mele preferate) despre drama Danei Deac. Are cancer. In ultimii ani, tot mai multe femei sunt lovite de aceasta boala necrutatoare, la varste tot mai mici. Am vrut sa scriu acest text in primul rand pentru ca am apreciat curajul extraordinar de a vorbi despre aceasta experienta traumatizanta pentru o femeie. Dar si pentru ca atunci cand am citit interviul Danei Deac mi-am amintit de o experienta asemanatoare pe care am avut-o anul trecut. Din fericire, la mine nu s-a confirmat acel diagnostic care te face sa vezi viata altfel.

Corina Dragotescu, Sanda Nicola si mai nou Dana Deac si Monica Tatoiu au trait sau traiesc aceasta drama. Au avut curajul sa vorbeasca despre problema lor si au avut puterea sa lupte. Si au invins boala. Sunt sigura ca daca am fi alaturi, macar cu un gand bun, de aceste femei care au vorbit deschis  dar si de toate celelalte care nu au posibilitatea sa ne vorbeasca despre suferinta lor, le va fi mult mai usor. 

As vrea sa va alaturati demersului meu si sa transmitem un mesaj de solidaritate tuturor celor care sufera de cancer. Sunt convinsa ca un gand bun nu prisoseste niciodata!  

In seara aceasta am reusit sa vad un film pe care imi doream sa il vad de cateva luni. Din lipsa de timp si din motive de aglomeratie la mall am tot amanat momentul, pana am avut sansa sa intru in posesia lui, pe dvd. Dincolo de conflictele politice si de semnificatia religioasa a acestui film, Cate Blanchett face un rol extraordinar si merita din plin Oscarul pe care l-a primit.

Pe langa incarcatura istorica, filmul surprinde si latura sensibila a reginei, supranumita si “regina virgina”. Dragostea ei pentru Sir Walter Raleigh reprezinta episodul cel mai romantic al vietii sale si subliniaza trecerea sa de la statutul de muritoare indragostita, la cel divin. Nu intru in prea multe amanunte. Va las sa descoperiti singuri acest film. Este o productie care merita sa fie vazuta. Mie mi-a placut foarte mult.

P.S. Vreau sa urez si eu sarbatori fericite tuturor celor care in aceste zile sarbatoresc Pastele. Si nu in ultimul rand, m-am bucurat sa vad numarul mare de comentarii la postul despre posibila nominalizare pentru primaria Bucuresti. Am citit absolut toate mesajele voastre si mi-au placut foarte mult, dar nu am sa mai scriu nimic despre subiect, pana cand lucrurile nu se vor lamuri intr-un fel sau altul. 

Nu am scris intentionat despre anuntul de ieri in legatura cu posibila candidatura a lui Marian Vanghelie. Daca as fi facut-o, multi ar fi sarit in sus ca atac partidul, ca spun ce Adrian Nastase nu poate spune etc. Asa cum mi s-a mai spus si in alte situatii. Am preferat sa las mesajele alegatorilor sa “vorbeasca”. Am si raspuns la cateva comentarii. Si apoi e un lucru bine cunoscut ca am o relatie de prietenie cu Sorin Oprescu, de vreo 12 ani si probabil s-ar fi spus ca sunt subiectiva. Acum insa cand lucrurile s-au mai “detensionat” am sa spun cateva cuvinte.

Situatia este foarte delicata. Pentru prima oara cred ca PSD are o sansa mare sa castige Bucurestiul. Apoi, mai cred ca ceea ce se decide la Bucuresti va influenta puternic restul organizatiilor din tara. Asa cum cred cu tarie ca un eventual esec al lui Marian Vanghelie la Bucuresti ar influenta si scorul PSD la alegerile din toamna. Nu incape indoiala ca cele mai mari sanse le are Sorin Oprescu. Toate sondajele au aratat acest lucru si scorul doctorului este mult peste ceea ce poate lua PSD in Bucuresti. In plus este clar si faptul ca aceasta candidatura poate trage dupa sine si alte cateva victorii la unele sectoare.

Dar…Cei care nu sunt in interiorul PSD inteleg poate mai greu un mecanism care functioneaza acum. Dupa schimbari repetate la Statut, decizia s-a descentralizat puternic si organizatiile au primit puteri sporite. Un lucru absolut normal pentru un partid modern. Cred ca orice organizatie din tara ar proceda la fel intr-o situatie ca cea de la Bucuresti. Chiar daca acum multi din tara sunt suparati pentru anuntul de ieri. Este deci o situatie dificila. Ce poti face in momentul in care organizatia isi sustine candidatul in acest fel? Daca intervii, esti acuzat ca te amesteci si nu le mai dai libertate. Daca nu intervii, esti acuzat ca sacrifici partidul. Nicicum nu este bine. De aceea cred ca e nevoie de mult echilibru si de o analiza serioasa si responsabila. Oricum, decizia finala este in Biroul Permanent National si in Comitetul Executiv National, de unde fac parte toti sefii de organizatii. Astazi am vazut ca declaratiile in legatura cu candidatura lui Marian Vanghelie au fost mult mai temperate. Deci zic sa asteptam dezbaterea de luni.