Sunt in continuare in vacanta. Si e atat de bine… Vremea este frumoasa, atmosfera este placuta. Mai ales cand esti cu cei dragi alaturi. Ma deranjeaza in continuare tipii cu elicopterelor. In week-endul asta au devenit si mai agresivi. Se plimba deasupra plajei, foarte jos, pana te scot din minti. Si ma mai deranjeaza mirosul puternic de benzina de la ski-jeturi. Mai ales in aceste zile, cand plajele sunt arhipline, zeci de ski-jeturi se plimba in permanenta iar mirosul devine insuportabil la un moment dat. Dar sa nu exagerez…

Cum va spuneam si zilele trecute, nu frecventam cluburile “de fite”. Nici nu bem sampanie scumpa si nici nu fumam trabuc. Apropo, este un alt miros care te ineaca in unele zone pe plaja sau in restaurante. Aseara am fost in “Cucaracha”, singurul loc unde inca se mai asculta muzica buna. Si mare eveniment… Concert Smiley. Ori am imbatranit eu, ori s-a intors lumea cu fundul in sus. Nu mi-a placut deloc. Mi s-a parut total deplasat. Conceptul spectacolului era interesant. O introducere cu trei personaje diferite intruchipate de Smiley. Dar textele acestor personaje mi s-au parut absolut penibile. Aveai senzatia ca tanarul cantaret este mult peste orice vedeta internationala. Un text plin de aroganta. Cat despre muzica…Dupa primele doua melodii am mers la culcare. Va doresc tuturor sa aveti o duminica linistita si pentru cei care sunteti in vacanta, sa va bucurati din plin de ea! Pe curand!

La distanta de numai o zi au venit pe lume doua fetite minunate. Nadia si Lara Isabella. Mamicile lor imi sunt prietene si m-am bucurat tare mult pentru ele. Le doresc sa fie sanatoase, sa aiba noroc in viata si sa le aduca numai bucurii parintilor lor.

In primul rand vreau sa multumesc tuturor pentru urarile adresate. Sper ca si voi sa aveti o vacanta frumoasa si linistita. Este atat de bine departe de agitatia politica de la Bucuresti…Sigur, citesc in fiecare seara ziarele si la pranz, cand soarele arde mai tare, ma uit la dezbaterile din timpul zilei. Dar cand esti la distanta vezi lucrurile un pic altfel. Am nevoie uneori sa ma rup pentru o perioada pentru a putea reveni cu forte proaspete si a-mi redobandi echilibrul.

Nu am foarte multe noutati de pe litoralul romanesc. Nu s-au schimbat multe lucruri. Nici in bine dar nici in rau. Poate doar noul Hotel Vega din Mamaia care urmeaza sa se inaugureze la sfarsitul acestei luni. Va avea cinci stele si se anunta a fi cel mai luxos hotel de pe litoralul romanesc. Astazi am facut o plimbare pe plaja, pana acolo. Arata bine. Sa speram ca si serviciile vor fi pe masura.

O alta noutate ar fi ca a aparut o noua moda. Moda elicopterelor. De vineri pana luni plaja a fost invadata de elicoptere. In prima faza am crezut ca se organizeaza plimbari cu elicopterul. Mai tarziu am inteles insa ca acum, ca sa fii “trendy”, trebuie sa vii cu elicopterul pe litoral. Pe cei care au afaceri si vin cu treaba, ii pot intelege. Fiecare minut castigat inseamna bani. Dar ceilalti? Cu siguranta acestia se incadreaza la articolul de acum cateva zile: “Despre frustrati”. Pe curand!

Iubesc marea. Asa ca de cate ori am ocazia merg la soare. Cel putin o luna pe an o petrec la mare. De doua zile ma aflu la malul marii si ma bucur de o vreme superba alaturi de sotul meu si cativa prieteni foarte apropiati. Suntem la Mamaia. Pentru ca in fiecare an o parte din vacant o petrec in Romania. Obligatoriu. Pentru ca pur si simplu imi place.

Deocamdata nu am lucruri senzationale de povestit. Despre expozitia de masini si vedetele care se perinda pe aici veti citi cu siguranta in ziarele de scandal. Si apoi sunt o persoana discreta, nu spun chiar tot ce vad. Am sa va spun insa ca aseara am fost la spectacolul organizat pe terasa hotelului Majestic. Nu sunt un fan al cluburilor de noapte. Uneori insa mai mergem la Cucaracha pentru ca este singurul loc unde mai poti asculta muzica normala. Dar sa revina la spectacolul de la Majestic. Nu este ceva senzational dar este singurul spectacol (cel putin din Mamaia) care merita sa il vezi. Aseara au organizat si o tombola. Am participat si noi. Prietenele mele au castigat un set de papusi Barbie iar eu am luat premiul cel mare. Un ursulet de plus urias. Cam astea ar fi noutatile. Va ofer si doua fotografii: una cu bebelusul prietenilor nostri si a doua cu ursuletul. Pana luni, fara politica!

Ma intrebam de mai multa vreme ce se intampla cu scara valorilor in Romania. Pare ca s-a inversat. Nu de azi, de ieri. Dar discutiile de aici din ultimele zile au dus catre o dezbatere despre ce ar trebui si ce nu sa trateze presa. Nu despre asta vreau sa vorbesc insa exista o legatura intre ceea ce vreau sa spun azi si aceasta tema. Ani de zile ne-am intrebat de ce ziarele de scandal se vand in zeci de mii de exemplare si de ce OTV face un rating atat de mare. Raspunsul meu este: din cauza frustratilor. Sau datorita lor. Depinde din punctul cui de vedere privesti lucrurile.

M-am decis sa scriu acest text dupa ce dimineata am citit un titlu pe un blog si mi-am dat seama ca unii pur si simplu traiesc pentru a se compara cu altii si a demonstra ca sunt mai buni decat ei. Nimic rau pana aici, daca acestia isi masoara puterile prin munca si inteligenta. Dar atunci cand astfel de persoane ajung sa fie modele si chiar sa influenteze destinele unei tari situatia devine serioasa. Unii isi cumpara masini, case, haine scumpe, posete sau barbatii isi aleg anumite iubite numai pentru a demonstra cat de puternici sunt. Imprumuta de la cei din jur si de cele mai multe ori se naste in mintea lor un soi de concurenta desi de partea cealalta nu exista niciun fel de interes. Acesti oameni trebuie sa fie tare nefericiti daca au astfel de framantari dar pana la urma este problema lor. Si ea ar putea fi rezolvata printr-o vizita la psihoterapeut. In SUA este ceva obisnuit, la noi inca este “rusinos” sa faci acest lucru.

Trist este insa ca la noi a devenit un mod de viata acest comportament. Sigur, valabil doar pentru 1% din populatia acestei tari. Dar fix acei 1% pe care oamenii simpli si normali ii vad zi de zi la televizor sau in ziarele de scandal. Si stateam si ma intrebam daca nu cumva acest comportament al celor frustrati influenteaza intr-un final rezultatul votului la alegeri. Satui de problemele lor de zi cu zi, ma refer la probleme reale (nu isi pot cumpara o casa, au probleme de sanatate,nu isi pot intretine copiii etc), atunci cand voteaza isi exprima de fapt revolta impotriva acestor oameni care simt nevoia sa isi afiseze puterea in acest mod. Sigur, si asta poate fi interpretata tot ca o frustrare. Probabil ca exagerez putin mergand atat de departe cu aceste concluzii. Insa eu cred ca este un fenomen care merita studiat.

Nu am un motiv anume sa scriu acest text. As fi avut o gramada de subiecte despre care sa vorbesc. Dar fiind foarte aproape de vacanta si fiind intr-o perioada linistita m-am uitat cu mai multa atentie asupra unor lucruri petrecute. Si ceea ce scriu nu are neaparat legatura cu politica. Desi multe din lucrurile care se intampla si la PD-L si la PSD dar si la PNL se pot inscrie la capitolul: “Pe cine nu lasi sa moara, nu te lasa sa traiesti”.

Tot mai des aud in jurul meu aceasta fraza. Sunt convinsa ca ati fost pusi cel putin o data in situatia de a spune acest lucru. Si eu am fost. Mai demult. Intre timp m-am mai maturizat si iau lucrurile mult mai usor si sunt mult mai atenta atunci cand imi aleg prietenii. Dar stau si ma intreb de ce unii oameni (si nu am sa spun romanii pentru ca acest comportament il intalnim oriunde in lume) simt nevoia sa devina eroi pe cadavrul altora. E normal ca fiecare dintre noi sa isi construiasca o politica proprie dar pana unde poti merge? Unii merg foarte departe si castiga pe termen scurt. Insa pe termen lung, lucrurile se intorc intr-o zi. Si atunci? Cine castiga?

In politica sunt atat de multe cazuri de oameni care au fost ajutati si apoi si-au tradat “profesorii” incat asta pare a fi filozofia lor de lucru. Daca astfel de “tradari” ar fi fost in beneficiul celor multi care nu au acces la lumea politica ar fi fost poate scuzabil. Insa aproape de fiecare data e vorba de strategii personale. De supravietuire, de imagine sau pur si simplu pentru a urca in ierarhie. Eu cred ca in astfel de situatii vine ziua deconturilor. Si nu ma refer la razbunare pentru ca nu am fost niciodata adepta unor asemenea atitudini. Dar vine ziua cand intr-un fel sau altul cel care a tradat este tradat si el la randul lui. Cred ca nu se simte deloc confortabil un asemenea om. Unii inteleg si isi fac “mea culpa”, altii nu. Si persevereaza. Si au senzatia ca noi toti suntem niste fraieri care inghitim la infinit. Eu cred insa ca exista o limita. Si in unele cazuri se vede deja. Dar este interesant cum uneori noi (oamenii) aplicam dubla masura in astfel de situatii. Unii sunt considerati eroi, demni iar altii sunt blamati. Oare de ce?