Imi plac multe lucruri in SUA si in special in New York. Imi place ca lumea este mult mai amabila, ca poti merge ore intregi pe strada si nu ai un fir de praf pe pantofi, imi place ca aici gasesti tot ce iti trece prin cap si ce nu iti trece prin cap, imi place modul de organizare.  Dar si infrastructura. Sunt insa o gramada de lucruri care nu imi plac. In New York, in mod special, ma apasa blocurile imense care par sa te striveasca si daca nu esti atent cineva da peste tine pe strada. Este prea multa agitatie in “orasul care nu doarme”. Nu imi place mancarea care nu are nici un gust, sunt prea multi oameni supraponderali care continua sa manance hamburger si nu imi place sa ma scol dimineata si sa mai aflu ca cineva a fost impuscat sau o femeie a fost violata sau atacata.

Sa nu credeti ca nu au si ei coruptii lor. Acum cateva zile am vazut un reportaj despre un senator de Alaska, fost presedinte al comisiei de transporturi, care a facut o smecherie si din condei a dat 10 milioane de dolari pentru un pod catre nicaieri in… Florida! Jurnalistii se intrebau ce interese are un senator de Alaska in Florida! Si nu in ultimul rand sunt si ei in campanie. Un alt fel de campanie decat la noi. Zeci de stiri sunt zilnic despre ce a mai facut Hilarry Clinton si ce discurs are (in ultimele zile foarte, foarte apreciat in Carolina de nord) sau despre problemele lui Barak Obama cu declaratiile pastorului Wright.

Pe scurt, e frumos sa vii, sa te plimbi, sa faci shopping dar apoi sa te intorci la tine ACASA. Pentru cei care inca sunt naivi si cred ca in America este Raiul pe pamant le spun ca se inseala. Viata este foarte grea. Si mai ales in aceasta perioada in care dolarul si-a pierdut valoarea si “penny-ul lui Bush” a devenit atat de mic incat a ajuns sa fie ironizat si vandut (in miniatura) la magazinele de suveniruri. Recunosc insa ca am scris acest text dominata de un puternic sentiment de dor de casa. Nu glumesc, mi-am facut bagajele de doua zile! Peste cateva ore o sa ne urcam in avion si vom ajunge ACASA. M-am uitat dimineata pe stiri si am vazut ca sunt o gramada de lucruri de discutat: de la declaratii de campanie, cererea PNL de demisie a lui Frattini,  la raportul AMP despre libertatea presei. Deci, pe maine!

Este o carte pentru fete, scrisa de Sophie Kinsella, pe care am citit-o anul trecut cred. Intr-o vreme ma gandeam ca sunt “defecta” in privinta cumparaturilor. Pentru ca pur si simplu uneori nu ma pot abtine. Dupa ce am citit insa aceasta carte am realizat ca mai sunt si altii ca mine. Din fericire (sau din nefericire) sotul meu este exact la fel ca mine.

Insa cel mai bine ma simt la New York. Ma refer la febra cumparaturilor, desigur. Va puteti inchipui ca in aceasta metropola lumea sta la coada, in fata magazinului, ca sa intre sa cumpere. Chiar aseara, am vazut o astfel de coada, pe 5th Avenue, la magazinul Abercrombie and Fitch. Este adevarat insa ca preturile la New York sunt cel putin ridicole in comparatie cu cele din Europa. Ca sa va dau un exemplu, daca o pereche de pantofi este 80 de euro sa spunem, in Europa, in State este 80 de dolari. Si daca esti un cunoscator, te urci in Grey Line si intr-o ora esti la cel mai renumit outlet: Woodbury. O singura zi nu iti ajunge sa intri in toate magazinele. De la Nine West, Nike, Adidas, Esprit, Tommy Hilfiger, Polo, Nautica, pana la Guess, Cavalli, Armani, Salvatore Feragamo, Zegna, etc.

De fiecare data cand vin la New York merg pe jos cat nu merg acasa intr-un an intreg si evident picioarele mele se fac praf. De ce? Pentru ca este magazin langa magazin. Nu cred ca cineva s-ar putea abtine. Nu?

P.S. Sa nu intelegeti gresit, mai sunt si alte lucruri interesante la NY. Despre ele insa am sa va povestesc zilele urmatoare. Maine sper sa reusesc sa va arat pozele din Central Park. Nu le pot incarca din cauza unei erori.

M-am bucurat cand Delta airlines a lansat cursa directa la New York. Este mult mai comod. Pretul unui bilet este rezonabil, conditiile sunt bune, serviciile la fel. In mai putin de 10 ore esti pe JFK. Noi am avut noroc. Am ajuns cu o ora mai devreme decat era prevazut. Ar fi totusi problema cazarii. Acum o luna si jumatate cand am facut rezervarile am avut surpriza sa constat ca pretul unei camere s-a dublat. Dar si asa tot merita sa te deranjezi pana la New York…

Controlul la care esti supus pe Henri Coanda pentru cursa de New York te cam sperie. Esti tratat ca si cum ai fi terorist in devenire. Pe JFK am avut insa bucuria sa constat ca agentii de la Immigration si-au schimbat total atitudinea fata de noi, romanii. In anii trecuti te intreba si unde urmeaza sa mananci si cu cine. Acum insa ne-au intrebat doar cate zile stam. Probabil ni se “trage” de la plimbarea lui Bush pe faleza de la Neptun.:)))

Odata ajunsi la hotel am cazut lati si am dormit nu mai putin de 12 de ore. Dimineata, tristete mare! Ploua. Dupa un mic dejun american Adrian imi propune sa mergem la Metropolitan museum. Pentru ca suntem relativ aproape (pe Lexington Av cu 49 st) ii propun sa luam o umbrela de la receptie si sa mergem pe jos. Sincer, nu aveam nici un chef de muzeu, asa din prima zi. Dar pentru ca ii stiu slabiciunea pentru cumparaturi i-am propus ca in drum sa intram in cateva magazine (H&M, GAP si ZARA) ca sa vedem ce preturi mai sunt. Strategia mea a avut succes. Nu am mai ajuns la muzeu. Pentru ca preturile sunt absolut senzationale. De exemplu, la GAP, un tricou este in jur de 50 lei noi sau o fusta in jur de 80 lei noi. Va vine sa credeti?  

Dupa ce i-am deschis apetitul, am luat un taxi si am mers la South Street Seaport. Am descoperit un magazin cu fotografii si reclame vechi. Am dat o tura si prin Sharper image, magazinul cu lucruri “trasnite” si dupa un pranz copios ne-am indreptat catre magazinul meu preferat: Century 21. Este chiar vizavi de Ground zero. Aici gasesti toate marcile celebre si mai putin celebre la preturi cu pana la 70% mai mici. De la asternuturi pana la pantofi. Iti trebuie cam 3 zile sa il vizitezi pe tot. Ca sa va dati seama ce preturi sunt am sa va spun ca o camasa Tommy Hilfiger o gasiti acolo cu 25 $, in timp ce la Bucuresti costa in jur de 400 lei noi.

Cam asa a aratat prima zi. De maine se anunta vreme frumoasa si sper sa fac si cateva poze. Pe curand!

Cristos a inviat! Va urez tuturor sa aveti parte de o sarbatoare frumoasa si linistita. Si pentru ca s-a nimerit ca Pastele sa fie foarte aproape de 1 mai, multi si-au luat o mini-vacanta. Printre acestia ne numaram si eu, si sotul meu.

Peste cateva ore vom pleca la New York. Un oras drag mie din vremea cand lucram la Ziua USA si mergeam de cateva ori pe an. Abia astept sa imi reintalnesc colegii (pentru ca am sa merg si la Festivalul romanilor din 3 mai), sa ma plimb prin Central Park si sa beau o cafea la Rockefeller Center si sa mai dau o fuga la Metropolitan Museum.

Nu neg ca shoppingul este un “sport” foarte potrivit pentru acest oras. Va dati seama ca nu voi rata nici magazinele celebre din New York. Nu stiu insa cum vor fi preturile. In anii trecuti erau mult sub preturile din Europa, dar avand in vedere criza economica din State, s-ar putea ca lucrurile sa se fi schimbat semnificativ.

Am luat laptopul cu mine asa incat am sa va impartasesc experienta americana. Desigur, nu voi rata nimic din ce se intampla acasa. 

P.S. Pentru cei care urmeaza sa se casatoreasca le recomand sa nu plece in luna de miere. Asa au mereu un pretext sa plece in excursii mai scurte. Cel putin in primul an…:)))

O zi superba de duminica. E soare, cald, pomii sunt inverziti. Si e sarbatoare. O mare sarbatoare a crestinilor ortodocsi: Floriile. Urez “La multi ani!” tuturor celor care poata numele de Florin, Florina sau poarta nume de floare. Astazi era si ziua bunicii mele, Margareta. Imi amintesc cu mult drag de ea.

O duminica frumoasa va doresc! In familie, la cumparaturi sau unde va doriti sa o petreceti. Ce poate fi mai frumos decat sa fii intr-o zi atat de frumoasa cu familia? Nu? Pentru cei care nu au ajuns inca la noul Mall din Baneasa va recomand sa va faceti timp pentru o vizita. Merita. Ma bucura faptul ca incet-incet vin si la noi, cu preturi normale, cele mai mari firme.

Noi vom iesi la o plimbare in parc, apoi vom merge cu tata la masa iar dupa-amiaza am rezervat-o celor mai bune prieten ale mele pentru o partida de rent. ))

Dupa o experienta medicala care ma va marca mult de acum inainte, spre seara, am reusit sa imi revin si sa vad un film. Pentru ca la nici un post nu am gasit un film interesant, am apelat la cutia cu dvd-uri de la colegul meu Cristi. Si am ales Hunting Party. Este un film politic, categoric. Este vorba despre atrocitatile din Bosnia-Hertegovina. Prefer insa sa raman cu imaginea jurnalistica a acestui film. Pentru ca Richard Gere interpreteaza rolul unui reporter american de razboi. Din acest punct de vedere filmul mi-a placut. Repet insa, este profund politizat si prezinta doar una din partile acelui razboi ingrozitor din Bosnia-Hertegovina. Dar merita vazuta, fie si numai pentru rolul facut de Richard Gere…

Astazi este ziua tatalui meu. I-am urat la multi ani inca de la miezul noptii. Si tot atunci ne-am si impuns putin. Pentru ca asa suntem noi. Doua firi tari. Eu, fata lui, nu am fost niciodata mai prejos. Cu gura mare, uneori chiar obraznica si vreau sa am ultimul cuvant. Dar sunt fata lui tata, orice ar fi. Mi-a cusut gargarite pe fustita, inimioare din scai rosu pe jeansi si mi-a facut chiar si sandalute din jeans. M-a invatat sa fiu o luptatoare, sa nu renunt niciodata cand mi-am propus ceva, sa fiu respectuoasa si corecta. Si mi-a educat gusturile si m-a plimbat, si mi-a inchis hainele in valize inainte de bacalaureat si m-a crescut intr-un stil spartan. Si imi spunea mereu: “trebuie sa te obisnuiesti sa te descurci singura. Eu ti-am oferit pana la 18 ani tot ce ti-ai dorit”. Ani de zile i-am reprosat si ne-am certat…

Dar acum ii multumesc. Pentru ca a stiut sa ma tina in frau, sa ma puna cu burta pe carte, sa imi puna limite si sa ma puna la punct atunci cand (ca orice adolescent) simteam ca eu le stiu pe toate. Asta e culmea! E ziua lui si eu vorbesc despre mine. Dar eu sunt ca tata. Chiar daca este uneori trist ca nu am mers mai departe cu presa. La fel ca el si bunicul meu, Toma Alexandrescu.

 Ii tot spun sa se retraga si sa se bucure de noi si de nepotii pe care ii va avea. Dar nu poate. Asa e el. Presa este viata lui. Si eu si Adrian vom fi alaturi de el si sper ca in curand o sa il facem si bunic. Va fi un bunic tanar, desigur. Nu va ascund faptul ca in timp ce scriu imi curg lacrimile pe obraz. De ce? Pentru simplul fapt ca il iubesc pe tata, sunt mandra de el si imi doresc sa fie sanatos si sa traiasca cel putin 100 de ani! La multi ani, tata!

Sunt doua filme pe care le-am vazut zilele acestea. Doua filme total diferite. Primul, un film usor, pentru fete. O comedie romantica despre o tanara pasionata de nunti, un fel de domnisoara de onoare de serviciu care colectiona rochiile dupa fiecare eveniment. Il recomand in special fetelor nemaritate pentru a prinde curaj. Vine o zi pentru toate fetele…

Cel de-al doilea film, Gangsterul american beneficiaza de o distributie de zile mari si il are ca regizor pe Ridley Scott: Denzel Washington, Armand Assante, Russell Crowe. Un film foarte dur despre traficul de droguri din America, din timpul razboiului din Vietnam. Un traficant de culoare ii “surclaseaza” pana si pe cei din mafia italiana si numara zilnic munti de dolari, pe cadavrele consumatorilor de droguri. Tone de droguri erau transportate din Asia, in cosciugele militarilor americani, morti in Vietnam. Filmul este inspirat dintr-o poveste adevarata si merita vazut.

In seara aceasta am reusit sa vad un film pe care imi doream sa il vad de cateva luni. Din lipsa de timp si din motive de aglomeratie la mall am tot amanat momentul, pana am avut sansa sa intru in posesia lui, pe dvd. Dincolo de conflictele politice si de semnificatia religioasa a acestui film, Cate Blanchett face un rol extraordinar si merita din plin Oscarul pe care l-a primit.

Pe langa incarcatura istorica, filmul surprinde si latura sensibila a reginei, supranumita si “regina virgina”. Dragostea ei pentru Sir Walter Raleigh reprezinta episodul cel mai romantic al vietii sale si subliniaza trecerea sa de la statutul de muritoare indragostita, la cel divin. Nu intru in prea multe amanunte. Va las sa descoperiti singuri acest film. Este o productie care merita sa fie vazuta. Mie mi-a placut foarte mult.

P.S. Vreau sa urez si eu sarbatori fericite tuturor celor care in aceste zile sarbatoresc Pastele. Si nu in ultimul rand, m-am bucurat sa vad numarul mare de comentarii la postul despre posibila nominalizare pentru primaria Bucuresti. Am citit absolut toate mesajele voastre si mi-au placut foarte mult, dar nu am sa mai scriu nimic despre subiect, pana cand lucrurile nu se vor lamuri intr-un fel sau altul. 

Ieri am aniversat primul an din viata finutului meu, Andrei. Ne-am reunit la un restaurant din Bucuresti si impreuna cu familia si prietenii am asteptat cu nerabdare sa vedem ce va alege micutul de pe tava. Cheile de la masina, aurul, mingea si banii. Ne-am distrat teribil pentru ca au fost o multime de copii la petrecere si a fost o adevarata placere sa ma uit la ei cum se joaca. Sunt tare dragalasi. Piesa de rezistenta a petrecerii a fost tortul in forma de masinuta. Bunica Simona s-a gandit sa ii comande nepotelului un tort mai special la aniversarea primului an din viata. Si fiind la moda printre pici (si nu numai), tema aleasa a fost “CARS”.

La multi ani, Andrei! Sa ai o viata frumoasa si linistita, sa te bucuri de parinti, bunici si bineinteles, de nasi. ))