La multi ani tuturor doamnelor si domnisoarelor, mamelor si bunicilor noastre! Este o zi speciala de care merita sa ne bucuram. Este o zi in care, mai mult ca oricand, trebuie sa ne punem in valoare calitatile incontestabile. Si sper ca domnii vor avea puterea sa recunoasca faptul ca fara femei nu ar reusi sa faca atat de multe lucruri. Nu am sa spun ca in spatele oricarui barbat puternic se afla o femeie, ci doar ca noi, femeile, avem un rol extrem de important in viata lor. ))

 Am fost la Balul martisorului organizat de doamnele din PSD. Un eveniment foarte reusit. Nici nu putea fi altfel din moment ce echipa de organizare a fost condusa de Rovana Plumb, Ileana Dimitriu si Silvia Mihalcea. Muzica, dans, multi tineri, multa presa si nu in ultimul rand m-am bucurat sa le vad pe Gabriela si Cristina de la Ersa atelier(creatoarele rochiei mele de mireasa), cu o colectie de rochii de seara senzationala. Eu si sotul meu am stat langa Magda Bistriceanu. Nu am cunoscut-o pana azi. Pot sa va spun ca este la fel de frumoasa ca in poze si din cate mi-a povestit are doi copii minunati. Am avut surpriza sa gasesc o felicitare de la ea, pe mailul meu, chiar in ziua casatoriei. Mi s-a parut un gest foarte frumos, mai ales ca nu apucasem sa ne cunoastem.

Asadar, astazi fiind ziua noastra, asteptam sa fim apreciate, complimentate si rasfatate. Domnilor…

Ultimele poze de la nunta sunt de la petrecere. Cu tortul, aruncarea si prinderea buchetului, dansul mirilor si momentul rascumpararii miresei. Nasul si finul au cantat cot la cot pentru ca mireasa sa fie adusa inapoi. Buchetul a fost prins de buna mea prietena Lavinia si astept sa merg cat mai curand la nunta ei.

Rar mi-a fost dat sa vad o asemenea slujba. Nu pentru ca a fost la nunta noastra. Oficiata de PS Ciprian Campineanul (bun prieten al sotului meu), episcop vicar patriarhal, cununia religioasa a fost un moment unic. Iar corul Bisericii Elefterie a cantat absolut superb. De cateva ori in timpul slujbei mi-au dat lacrimile. De fericire…

Intre cele doua momente, cununia civila si cea religioasa, am sa pun cateva poze, asa cum am promis. Am avut emotii ingrozitoare. Abia am reusit sa semnez cu noul nume: Alexandrescu-Dita. ))

…Inainte de nunta. Si singura mea zi libera. Multi fac petrecerea burlacilor. Nu mai sunt la varsta la care mai gust chestii de acest gen iar oboseala isi spune cuvantul. Speram sa pot dormi mai tarziu. Fiind insa obisnuita sa ma trezesc la ora 7, nu am putut lenevi mai tarziu de ora 8.30. Dupa vizita la coafor pentru ultimele detalii, m-am intalnit cu prietenele mele, Grati, Mada si Anuca. V-am mai povestit despre ele. Ne-am propus sa petrecem dupa-amiaza impreuna. E ultima mea zi de burlaca…Oricum, nu se va schimba mare lucru. Cel putin asa sper…

Agitatia de la birou din ultimele doua saptamni nu prea mi-a permis sa ma gandesc foarte profund la acest moment. Sau poate m-am ascuns in spatele acestei agitatii? Nu stiu exact. Am trecut prin toate fazele. Dupa un divort dureros, acum multi ani, mi-am dorit foarte tare sa ma recasatoresc si sa fac un bebe. Si nu a fost sa fie. Apoi am ajuns la extrema cealalta. M-am refugiat in munca. Si cand ma asteptam mai putin, s-a intamplat! Repede si foarte frumos. Cred ca e mai bine asa. Toata lumea ma intreaba daca am emotii. Eu zic mereu ca nu. Dar…Nu este deloc asa. Maine intru intr-o noua etapa a vietii. Si simt ca va fi cea mai fericita parte a vietii mele!

In anul doi de facultate m-am angajat la Evenimentul Zilei. Si nu am avut parte de viata aceea de student. Cu petreceri, vacante, grup de prietene. Multi ani am tanjit dupa un grup de prietene cu care sa impart si bune si rele. Intr-un final mi s-a intamplat si asta. Relativ tarziu. Dar tineretea si exuberanta celor trei prietene ale mele, Grati, Mada si Anuca, m-au facut sa trec mult mai usor peste momente extrem de grele si sa ma simt mai tanara. Am avut si mai mult curaj. Si mai multa incredere in mine.  Au aparut in viata mea ca o minune si vor ramane intotdeauna asa. Si as vrea sa le multumesc din suflet pentru clipele minunate petrecute in ultimii doi ani si jumatate. A fost minunat. Si sunt convinsa ca va fi si de acum inainte. Maine vor fi si domnisoare de onoare. Peste putin timp (sper!) vor fi si nasele bebelusului nostru.

Nu am facut mare lucru astazi. Cam jumatate din ce ne-am propus. Dar putinele ore petrecute cu ele mi-au confirmat inca o data cat de important este sa iti faci timp si pentru viata ta. Am facut si o mica nebunie. De fapt, doua. Pentru ca fetele au spus ca rochia are prea putine pietre mov, am dat o fuga pana la Ersa atelier si le-am inmultit. Pana a fost gata rochia i-am facut o vizita surpriza viitorului meu sot, care se intalnise cu prietenii lui intr-un restaurant. A fost o idee draguta. Ne-am amuzat toti.

Asadar, maine este ziua cea mare. Sper ca o sa trec usor testul si totul sa iasa asa cum ne-am dorit si invitatii nostri sa se simta bine. M-am gandit ca maine, in timpul zilei, sa pun cateva poze pe masura ce se desfasoara evenimentele.  Sper ca totul sa mearga bine si sa ma pot tine de cuvant. In final, vreau sa multumesc tuturor celor care ne-au urat casa de piatra si fericire si va doresc si eu o primavara frumoasa!

Marti dupa-amiaza, in nebunia dinaintea Consiliului National, am vrut sa plec putin mai devreme de la birou, pentru o “problema” de nunta. Inainte sa dispar de la birou, mi-am anuntat seful. Am intrat in birou si imi spune: ti-am cumparat o carte din aeroport (fusese plecat din tara). Ma gandeam ca este o carte legata de politica. Dar, surpriza! Adrian Nastase mi-a cumparat cartea : “Ghid de maritis pentru fete moderne”. M-am amuzat teribil dar m-am bucurat pentru ca urmau cateva zile de tensiune maxima si aveam nevoie de putina destindere.

Cartea, scrisa de o tanara britanica, este cu adevarat un ghid despre cum sa iti organizezi nunta de vis si sa scapi cu viata.  Elle Mariaj spune ca acest mic manual “este un must-have, un ghid plin de umor despre cea mai stresanta si mai fericita zi din viata unei femei”. Mi-ar fi fost mai de folos daca o primeam acum vreo doua luni. Cand am inceput sa o citesc deja trecusem prin majoritatea situatiilor descrise. Dar e amuzanta si imi face placere sa o lecturez in continuare.

Noutati despre nunta nu mai am foarte multe. Norocul meu a fost ca Adrian si-a luat cateva zile de concediu ca sa se ocupe de ultimele detalii. Eu, in saptamana care tocmai se incheie, am venit acasa doar ca la hotel. Nu am auzit nimic in jurul meu pana aseara. Pot insa sa va spun ca am avut ceva probleme cu tortul. Pentru ca fiind nunti multe, cereri pe masura, unele cofetarii “cu pretentii” (asa sustin ei) au tupeul sa ceara 9 euro pe portia de 125 grame de tort. Va dati seama ca noi ar fi trebuit sa dam vreo 2700 de euro numai pe tort. Asa ca am mers pe mana celor de la cofetaria Ana. Cu ajutorul doamnei Cristina Copos (care ma cunoaste de vreo 30 de ani )) o sa am un tort superb la nunta. Iar pretul este incomparabil cu cel de la…Nu vreau sa le dau numele pentru ca le-as face reclama. Si nu merita!

A, ar mai fi si partea cu biserica. Trebuie sa va spun ca nu mi-a venit sa cred cand ni s-a cerut pentru slujba nu mai putin de 1. 000 RON. Plus corul. Alti bani, alta distractie. Cel mai neplacut a fost sa aflu ca in acelasi loc, altor persoane li s-a cerut 500 RON. Deci ce sa inteleg? E in functie de cine esti?Si la biserica? Refuz sa cred. Nu sunt habotnica dar merg la biserica atunci cand simt nevoia. Si am niste oameni deosebiti la manastirea Ciorogarla care mi-au fost alaturi in momente grele. Dar nu am vazut niciodata asa ceva acolo. Deci omul sfinteste locul? Sigur, sunt rautacioasa acum dar parca e prea mult, nu credeti?

Si daca va inchipuiti ca s-au incheiat cheltuielile va inselati amarnic. In fiecare zi apare cate ceva nou. Si bugetul creste si iar creste. La Primarie, de exemplu, trebuie sa iei si fotograful lor! Ce daca il ai pe al tau? Si ai de ales intre trei tipuri de servicii: unul de 300 RON, altul de 600 RON si daca ai dare de mana il poti lua linistit pe cel de 900 RON! Dar sa nu ma mai supar. Mai sunt cateva zile. Sper sa supravietuiesc!

Preiau cu placere leapsa lui Sutu. Am intarziat putin cu raspunsul pentru ca a trebuit sa imi fac timp sa caut poze din copilarie. Pentru ca a venit primavara, e soare si frumos m-am gandit sa destind un pic atmosfera…

Pentru ca suntem pe ultima suta de metri cu pregatirile de nunta si nu am reusit sa gasim tot ce aveam nevoie,  ne-am gandit sa dam o fuga la Istanbul. Am sa recunosc sincer ca a fost doar un pretext pentru a reveni in acest oras minunat. Eu sunt pentru a zecea oara la Istanbul, Adrian pentru prima oara. Pentru ca nu stam decat doua zile nu voi reusi sa il plimb peste tot. Cu siguranta vom reveni. 

Ninge si aici si este un pic mai frig decat la Bucuresti. Aseara ne-am plimbat putin prin Taksim. Ador atmosfera de acolo, restaurantele si magazinele. Acum ne pregatim sa mergem un pic la cumparaturi si daca vom gasi rapid ce avem nevoie ne vom indrepta catre Palatul Topkapi, Moscheea Albastra si Biseria Sf Sofia. Cei care au vizitat Istanbulul stiu ce locuri frumoase sunt aici. Regret ca nu vom reusi sa mergem si la Palatul Dohmabalce. Poate data viitoare. Incerc sa fac si cateva fotografii.

Va doresc un sfarsit de saptamana minunat!

P.S. Inteleg ca ieri s-a dat publicitatii motivarea Curtii in cazul Norica Nicolai si este cam “subtire”. Am citit argumentele domnului Valeriu Mangu si astept continuarea. Luni poate discutam pe larg despre subiect.

Nu prea imi place mie ca importam sarbatori de la altii. Fiind insa un prilej de bucurie va doresc si eu sa iubiti si sa fiti iubiti, sa fiti fericiti si sa aveti parte de tot ce e mai bun. Sa va bucurati de aceasta zi frumoasa!

Am facut ce am facut si tot la politica am ajuns! Asa cum spuneam mai devreme, astazi ne-am dus la film. La o ora decenta, cand inca mai gasesti locuri in parcare la Mall. Acum vreo doua saptamani am rezervat bilete doua zile la rand la “Elizabeth - The Golden Age” si nu am putut sa patrundem nici macar in parcare! Asa ca am renuntat. La ora 15 insa, inca mai gasesti cate un loc. Si am studiat lista de filme si la acea ora aveam de ales intre cateva filme de copii, vreo doua pe care le vazusem si “Razboiul lui Charlie Wilson”.  Si l-am ales pe cel din urma. Un film excelent!

Este de fapt povestea senatorului american Charlie Wilson care a schimbat deznodamantul razboiului din Afghanistan, din anii ‘80. As putea spune ca este un film anti-rusesc. Imaginile din taberele de refugiati cu copii ramasi fara maini si asalturile elicopterelor rusesti asupra teritoriilor din Afghanistan cam la asta te duc cu gandul. Insa in egala masura sunt prezentate si date interesante despre cum si-au dat mana in acel razboi CIA-ul, Arabia saudita, Egiptul si Israelul. Deci cum va spuneam, politica la greu.

Tom Hanks face un rol foarte bun. Mi-a placut tare mult. La fel si Julia Roberts. Nu mi-a placut insa look-ul sau din acest film. Parul blond si bogat o imbatranea foarte tare. Trebuie sa recunosc insa ca i se potrivea rolul de femeie dura care face si desface din umbra, o descendenta a lui George Washington.  Asadar, va recomand sa vedeti filmul, dar nu in week-end!