Ninsoarea este de vina! In ultimele doua zile cam tot ce s-a intamplat in tara asta s-a rezolvat foarte simplu. A fost gasit rapid vinovatul. Ninsoarea. Drumurile nu au fost deszapezite decat cu intarziere, aeroporturile au fost inchise, trenurile au avut zeci de ore intarziere. Daca in gara lumea a fost mai linistita si cei care au vrut sa returneze biletele si-au primit banii inapoi, in aeroporturi s-a lasat cu razmerita. Am vazut ieri niste imagini care efectiv m-au ingrozit.

Dupa zeci de ore de asteptare, unii pasageri si-au pierdut rabdarea. Ii inteleg intr-un fel. Dar mie mi s-a parut exagerata reactia celor care au inceput sa bata sau sa strige. Mi s-a parut dezgustator. Unde in lumea asta ati mai vazut astfel de manifestari in asemenea situatii? Stim cu totii cum a fost vremea in ultimele doua zile. Nu vreau sa discut despre serviciile din aeroport si de la unele companii. Toti ne-am enervat macar o data in aeroport din acest motiv. Dar daca ne uitam cu atentie la elementul comun al pasagerilor care au protestat ieri vedem ca toti aveau bilete la companii low cost. Pai iertati-ma dar in momentul in care vezi toata ziua la stiri ca aceste companii efectiv isi bat joc de oameni la ce sa te astepti?

Sigur, ANPC este paralel cu aceste evenimente. Nu am vazut nici macar o data ca institutia cu pricina sa faca ceva dupa nenumaratele relatari despre avioanele anulate, ale companiilor low cost. Intr-un fel oamenii au incercat sa isi faca dreptate singuri. Dar asta nu inseamna ca trebuie sa ne purtam ca niste huligani. Chiar ne-au lasat nervii? Ma sperie perspectiva aceasta! Orice ar fi fost nu cred ca trebuia reactionat asa.

Pe de alta parte insa ma intreb de ce isi mai cumpara unii oameni bilete la aceste companii?  Au fost “n” cazuri de acest gen, chiar si vara, cand nu mai puteai da vina pe ninsoare! Cum sa ai incredere intr-o companie care are un singur numar de telefon, nu au birou de unde sa iti cumperi biletul si ti se spune sa trimiti banii ca urmeaza sa ridici biletul de la aeroport! Probabil ca toti mizeaza pe faptul ca lor nu li se va intampla. Dar uite ca se intampla tot mai des! Si culmea e ca nimeni nu face nimic. Si revenim la autoritati si la cei pe care ii platim noi, contribuabilii… Voua cum vi s-au parut aceste imagini? Vi se par normale aceste reactii?

Am preluat leapsa de la Someone si am sa povestesc si eu ce am trait in acele zile. Eram in clasa XI. XI A. Cred ca am fost ultima generatie care a dat treapta a doua. La Zoia Kosmodemianskaia, sectia filologie-istorie. Doar a 13 a am fost. Jale mare… Tata vroia sa fiu mereu prima. Deh, ne daduse la examen faurirea PCR…

In fine, cum am trait eu Revolutia? Intens in primul rand. Insa imi era tare teama. Pe strada mea s-a tras. Locuiam langa o centrala telefonica din care se auzeau impuscaturi. Mama era plecata la bunica, la tara, sa taie porcul. Ca orice familie de Craciun. Eu si fratele meu am ramas in Bucuresti, cu tata. Stateam mai mult cu luminile stinse. Asa imi explicase tata ca e mai bine sa ne pazim. Eram cu gura cascata la orice informatie care ne parvenea. Erau atatea zvonuri…Nu stiam ce sa mai cred.

Am fost printre putinii care aveau antena de satelit si imi aduc aminte ca atunci cand a cazut zidul Berlinului tata a inregistrat. A luat caseta video, a bagat-o sub scaunul de la masina si ne plimbam pe la prieteni si le-o aratam. Acum traiam si noi ceva asemanator. Dar mult mai dureros. Au murit multi oameni pentru ca noi sa traim astazi mai bine si sa putem scrie si vorbi liber.

Tata a vorbit cu colegii de la Scanteia Tineretului  si si-au dat intalnire la Casa Scanteii pentru a scoate primul numar al ”Tineretului Liber”. Asa ca am ramas singuri acasa, eu si fratele meu mai mic. Si urmaream transmisiile televiziunii romane. Desi tata imi spusese sa nu ies din casa, cand s-a anuntat fuga lui Ceausescu, l-am luat pe fratele meu si am iesit in fata casei si am inceput sa topaim alaturi de ceilalti vecini. Dupa vreo 20 de minute a aparut si tata. Ne-a strans in brate si ne-a spus: “Sunteti niste copii norocosi!”. Si a avut dreptate. Desi uneori am “nostalgia” bomboanelor cubaneze, a ciocolatelelor chinezesti, a tigaretelor de guma si a inghtetatei Doina invelita in ciocolata pot spune cu mana pe inima ca suntem niste copii norocosi!

Dumnezeu sa-i odihneasca pe cei care au murit in acele zile pentru noi!

Vai cat de artificial suna! Nu? Propaganda ieftina vor spune unii. Pentru ca stim cu totii starea turismului romanesc. E dezastru dragii mei. Dar noi incurajam turismul romanesc. Ma numar printre cei care (putini) inca isi mai petrec concediile in Romania. Ce tara frumoasa! Munte, mare, manastiri, traditii si mai ales servicii proaste si preturi…Dar ce preturi!!!!!

Anul acesta m-am gandit din vreme (zic eu) sa organizez revelionul. Si m-am apucat pe la inceputul lui octombrie sa caut o pensiune la munte (Paltinis, Bran, chiar si in Vrancea am cautat) in care sa aibe loc micuta mea familie (cu fini si prieteni inclusiv), cam 12 persoane. Si am cautat.Ori erau deja rezervate, ori mi se spuneau niste preturi care m-au descurajat total. In jur de 5000 – 6000 euro pentru 5 zile. Si sa nu va ganditi ca la un hotel de cinci stele. Repet, la pensiuni. Poate nu ma pricep eu dar mi s-a parut enorm de mult. In conditiile in care un bun prieten al meu a inchiriat o cabana de vis, in Finlanda, platind pentru 10 zile 1500 euro. Nu l-am crezut, dar mi-a dat adresa site-ului cu pensiuni din intreaga lumea unde am vazut cu ochii mei!

Si asta vara m-am incapatanat sa merg in Romania. Stiti cum e pe litoralul romanesc. Preturi cat mai mari, servicii cat mai putine. Si se mai mira hotelierii ca oamenii pleaca in Bulgaria, Turcia, Grecia. Pai cum sa nu plece cand platesc jumate din cat ar plati in tara lor iar serviciile sunt ireprosabile? Sunt si cateva exceptii care ne demonstreaza ca daca se doreste, se poate face turism in Romania la standarde de “Leading hotels”. Un exemplu ar fi hotelul Rex. Transformarile din ultimul an sunt spectaculoase. Dar sunt doua mari probleme: preturile sunt accesibile doar pentru o categorie mica, foarte mica de turisti. Iar cea de-a doua ar fi ca daca te duci acolo risti sa calci pe stivele de “fete” venite la bratul baietilor de oras care isi plimba achizitiile pentru a-si arata “potenta”. 

In fine, m-am trezit dupa o luna si jumatate de cautari ca nu am unde sa fac revelionul. M-am gandit sa ma duc la Romexpo, la revelionul lui Vanghelie. Nu radeti, va rog! Pentru ca anul trecut acolo am facut. Vorbesc serios. Amicul meu, Radu Popa va poate confirma. Ei, vreau sa va spun ca a fost unul din cele mai reusite revelioane pe care le-am facut! Vanghelie a aflat rapid ca sunt acolo. Pentru ca m-am dus ca orice om de rand. Am mers cu o buna prietena. Mama ei este invatatoare in sectorul 5 si ne-a cedat biletele ei. Cand m-a vazut Vanghelie pe ringul de dans a fost foarte surprins. Desi aflase de la oamenii sai ca am venit dar parca nu ii venea sa creada. M-au recunoscut la intrare. A vrut sa faca o fotografie cu mine si m-a rugat sa ii arat si lui Nastase. A fost o solutie de ultim moment. Dar m-am simtit extraordinar. Si l-am vazut si pe Joe Cocker. Inteleg ca anul asta il aduce pe Tom Jones. Cred ca o sa fie la fel de reusit, ca in fiecare an!

Dar ce ne facem cu turismul romanesc? Telegondole, palmieri, trenurile zapezii, partii etc…Prea putin. Si totusi cred ca trebuie sa incurajam turismul romanesc! Voi ce credeti?

P.S. Eu voi merge la un restaurant din Bucuresti. Este prima oara cand aleg o astfel de solutie. Am sa va povestesc cum a fost. 

Si astazi este ziua prietenilor… Chinezul implineste o varsta. Nu conteaza cat (daca spun imi aduc aminte cat am implinit eu de curand si nu ma bucur foarte tare). Dar suntem de multi ani impreuna. Prieteni, nasi ai unor tineri minunati, parteneri intr-un proiect care a crescut vazand cu ochii si colegi de partid…A, si colegi in blogosfera!

Vreau sa ii urez Chinezului multa sanatate, fericire, sa se bucure de Adina, Mara si Alex si sa fim in continuare aceeasi familie minunata! La multi ani, Chinezule!

P.S. Ti-as ura ceva si pentru partid dar pentru moment ma abtin ))

In ultimele luni vad tot mai multe spoturi publicitare ale unor institutii de stat. Unele dintre ele aveau rol educational. Cu violenta in familie, copii agresati, lupta antidrog etc. Ma rog, nu stiu care este utilitatea lor. Poate era mai bine ca aceste institutii sa foloseasca banii pentru un alt tip de actiuni. Care sa ajunga la cei care au cu adevarat aceste probleme.

Vad insa de vreo doua zile un spot publicitar al AVAS in care se anunta privatizarea fabricii de medicamente, Antibiotice Iasi. Poate nu inteleg eu. Dar care este scopul acestei publicitati? Sunt totusi bani publici la mijloc. La ce ne ajuta pe noi ca ni se spune ca se va face licitatie publica cu strigare, sambata si duminica, pe cele mai importante posturi de televiziune. Stiti probabil costurile pentru un astfel de demers, mai ales in prime time. Nu am inteles nici in perioada 2001-2004 cand CFR Marfa isi facea reclama in Evenimentul Zilei… Voi ce credeti? Are legatura cu faptul ca se apropie anul electoral 2008?

Va propun sa nu facem politica astazi. Si sper sa nu auzim declaratii politice. Sa uitam toti, macar pentru o zi, de scandaluri si suparari. E ziua Romaniei si e ziua noastra. Sa ne bucuram de toate lucrurile bune care ni s-au intamplat din 1990 pana astazi! Pentru ca sunt multe! 

Sunt un fan al Turciei. Pentru mai multe motive. In primul rand pentru modul cum stiu sa faca turism, comert, pentru serviciile pe care le ofera si nu in ultimul rand pentru mancarea absolut delicioasa.  Cred ca sunt foarte multi romani care isi petrec vacantele in Turcia si imi pot da dreptate. Dar nu asta era subiectul desi are legatura cu Turcia. Am vrut sa va povestesc despre spectacolul trupei turcesti, ”Fire of Anatolia”. I-am descoperit acum vreo 5 ani. Mi-au placut foarte mult. I-am vazut dupa irlandezii de la “River of dance”. Impresionant spectacolul de atunci.

Astazi au fost pentru a patra oara la Bucuresti. Am vrut neaparat sa le vad spectacolul din 2007. Sunt un pic dezamagita. Desi dansatorii sunt foarte buni iar sincronizarea lor este impresionanta, spectacolul parca nu a mai fost asa special. Parca nici costumele. Repet, dansatorii sunt senzationali. Oricum a fost o seara placuta. Sper insa ca anul viitor sa fie mai bine, mai ales pentru ca au anuntat ca vor dansa pe muzica cantata de Gheorghe Zamfir! Oricum merita vazuti cand mai vin la Bucuresti.

Victor Ciutacu m-a invitat la emsiunea lui din aceasta seara sa discutam despre ziaristii din generatia anilor ‘90 si traseul lor. Ma numar si eu printre acestia si merg cu drag sa imi revad si o fost colega de la Ziua si Evenimentul Zilei, Oana Stanciulescu. Emisiunea incepe la ora 21. Daca aveti timp sa va uitati astept comentariile voastre dupa.

Astazi, la targul de carte de la Romexpo, Bogdan Teodorescu si-a lansat ultima sa carte. “Cinci milenii de manipulare”. Am avut privilegiul sa ma numar printre invitatii cunoscutului si apreciatului analist la acest eveniment. Asa cum am privilegiul sa il am profesor pe Bogdan Teodorescu, partener si cel mai important, prieten foarte drag. Subiectul cartii m-a atras inca de cand mi-a povestit ca o pregateste.

 M-am aflat si printre invitatii sai la prezentarea tezei de doctorat, anul trecut. Pentru ca “Cinci milenii de manipulare” (editura Tritonic) are la baza teza sa de doctorat. Am asistat la prezentarea de anul trecut si am descoperit o analiza extraordinara a unor momente din istorie (din Egipt, Mesopotamia, India, China etc) care demonstra ca manipularea exista de mii de ani. Cat de importanta este manipularea? “Multimea manipulata a generat cele mai cumplite momente ale existentei omenesti, fiind practic autoarea oricarei monstruozitati a istoriei. In acelasi timp insa, trebuie sa acceptam ca tot multimea manipulata este autoarea majoritatii faptelor colective ce au dus la progresul uman.” Aceasta este una din concluziile cartii lui Bogdan Teodorescu. Mi se pare atat de actuala aceasta tema a manipularii. Mai ales in Romania anului 2007.  Eu am sa ma apuc de citit chiar in seara asta si sper ca si voi veti fi interesati de acest subiect!

Update: Ziua de vineri a fost una plina. Seful meu a revenit in tara dupa 10 zile. Asa ca am avut de discutat cateva lucruri importante. Despre ceea ce va face zilele urmatoare, la ce ora va merge duminica la vot, ce evenimente au fost in timpul cat a fost plecat dar si despre ultimele “barfe” politice. Pentru ca ne-am intins la vorba dupa lansarea cartii lui Bogdan Teodorescu, doamna Nastase a propus sa bem o cafea tocmai in Zambaccian. Ni s-a alaturat si Victor Ciutacu. Ce a urmat, il las pe el sa va povesteasca…

Imi pregatisem un alt subiect pentru seara asta (despre PSD, evident) dar dupa ce am vazut o emisiune la Antena 2, m-am razgandit. Am ales sa vorbesc despre Andrei Hrebenciuc si Elena Basescu. M-am enervat pentru ca de doua zile in ziarele de scandal, la posturile de radio si mai nou si la televizor se vorbeste despre “despartirea” celor doi. Nu este prima oara cand cei doi sunt subiect de presa. Si va urma si maine o noua serie de articole. Pana unde o sa se mearga totusi?

M-am decis sa le iau apararea pentru ca intr-un fel am trait si eu ce traiesc ei. Ani de zile tot ce faceam (bine sau rau) era cu stampila: “pai normal, e fata lui Horia Alexandrescu”. Si am vazut si ce au trait Mihnea si Andrei Nastase in perioada in care parintii lor erau haituiti de DNA. Colegii de clasa ai lui Mihnea isi dadeau coate cand venea la scoala sau paparazzi il urmareau sa il fotografieze. Care e vina noastra, a copiilor care au parinti persoane publice?

Unora le place sa apara in reviste. Chiar isi aranjeaza cate un paparazzo care sa-i ”surprinda” in diverse locuri. Pe Andrei Hrebenciuc si Elena Basescu nu i-am vazut niciodata facand asa ceva. Nu am sesizat ca vor publicitate. Ba dimpotriva. Mi s-au parut foarte decenti. Nu i-am intalnit pe nici unul dintre ei dar par niste copii linistiti. Ce vina au ei ca parintii lor sunt in razboi politic? Cum se pot gandi unii ca parintii ar fi in stare sa isi foloseasca copiii pentru interesele lor politice?! Am sa ma opresc aici spunand ca mi se pare ca s-a ajuns prea departe! Voi ce credeti?