Nimic din ceea ce face presedintele Basescu in ultima perioada nu ar trebui sa ne mire. Si totusi, jurnalistii, comentatorii politici dar si oamenii neimplicati continua sa fie surprinsi de ideile si actiunile presedintelui Romaniei. Nimic din ceea ce a facut in ultimele luni nu mi se pare ciudat. Este stilul sau, nimic mai mult. Noi suntem cei care se comporta “ciudat”. Omul si-a vazut visul cu ochii si se poarta ca atare. Ne miram ca vrea sa modifice Constitutia. Dar Traian Basescu vorbeste despre acest lucru de cel putin 4 ani. Si chiar daca unele lucruri trebuie cu adevarat schimbate, nu cred ca tema chiar reprezinta o prioritate pentru presedinte, ci doar incearca sa ne indrume pe o pista falsa.  Asa cum nu cred ca ia in calcul nici alegerile anticipate. Din cate stiu, ultimele sondaje indica o scadere dramatica a increderii in Traian Basescu ca urmare a aliantei PD-L cu PSD. Deci alegerile anticipate ar fi cea mai nefericita alegere pentru partidul sau preferat.

Mai degraba, eu am impresia ca Traian Basescu  isi doreste sa fie mai mult premier decat presedinte. Nu cred ca s-a decis inca ce cale va urma. Depinde de evolutia situatiei economice si de cat de bine vom trai in 2009. Si dupa cum arata ultimele raportari si previziuni, nu vom trai foarte bine. Si atunci cum putem crede ca Traian Basescu ar risca sa piarda alegerile prezidentiale, cand el isi asuma de trei ori pe zi masurile dure pe care Guvernul este nevoit sa le ia? Nu ar fi mai comod si mai sigur sa sustina pe altcineva la presedintie, din alt partid, un personaj pe care il manevreaza deja destul de bine?

In discursul de ieri, de la intalnirea cu oamenii de afaceri, Traian Basescu a spus ceva ce cred ca trebuie sa  notam si sa tinem minte: “Daca o astfel de majoritate nu va reforma Romania, ea nu se justifica. Devine doar o majoritate clientelara, care si-a impartit niste posturi”. Si cum nu cred ca in cateva luni de zile acest lucru poate fi posibil, ma gandesc la faptul ca presedintele pregateste un anumit moment. Sa nu uitam ca mai toti ministrii PD-L sunt greii partidului pe care Traian Basescu nu ii mai are demult la suflet. Si sa luam in calcul si micile framantari din interior provocate de nemultumirile PLD. La un moment dat, aceste lucruri pot completa un scenariu in care presedintele se intoarce la partid, face curatenie si preia conducerea Executivului. Sa ne amintim ca la ultima aparitie in emisiunea lui Radu Moraru, Traian Basescu a spus ca nici nu stie daca va mai candida.  Eu cred ca e un scenariu care merita sa fie luat in seama si le recomand celor care inca au senzatia ca pot construi ceva cu presedintele Romaniei sa deschida bine ochii si sa fie pregatiti pentru orice. Voi ce parere aveti de aceasta posibilitate?

Titlul s-ar potrivi si situatiei create cu ministrul administratiei si internelor. Sper insa ca nu am sa dezamagesc pe nimeni daca voi continua sa raman in “afara” scenariilor si zvonurilor pe care le citesc zilnic pe diverse bloguri. Am spus inca din luna decembrie ca nu ma voi grabi sa comentez si sa speculez absolut nimic in legatura cu aceasta alianta si cu modul cum va functiona ea. Bunul simt dar si experienta ma obliga sa acord un ragaz de cateva luni acestei formule de guvernare. Asadar, textul pe care vi-l propun astazi are legatura cu ministrul culturii.

Il cunosc pe Theodor Paleologu sau Toader cum ii spun apropiatii de foarte multi ani, inca de pe bancile scolii. Am fost colegi de clasa (cred ca in clasa a 7-a), la liceul Zoia Kosmodemianskaia. L-am reintalnit in 2004, pe holurile Guvernului cand am aflat ca doreste sa intre in diplomatie. Stiind ca familia sa are legaturi mai degraba cu PNL, decat cu PSD, m-am mirat. Dupa alegeri insa si-a vazut visul cu ochii si colegii liberali l-au trimis ambasador. Nu comentez activitatea sa in aceasta calitate pentru ca nu am detalii. I-am citit insa textele publicate pana in 2004 in ziarul Ziua, unde colabora. Dar nu ma gandeam atunci ca voi ajunge sa scriu aceste randuri despre el.

Atitudinea sa fata de marii artisti ai Romaniei este cel putin sfidatoare. Sa fi uitat domnul ministru Paleologu valorile cu care a crescut in familia sa? Au reusit PD-L si Traian Basescu sa ii “spele” creierul in asa hal incat sa uite ca este ministrul culturii si ca in aceasta calitate trebuie sa apere valorile Romaniei? La dezbaterile din campania electorala parea foarte activ si foarte preocupat. Nu comentez trecerea sa de la PNL la PD-L. Este dreptul sau la optiune. Dar nu pot ramane insensibila la tacerea sa prelungita in fata situatiei in care au fost pusi marii actori ai tarii noastre. Aceea de a opta intre pensie sau a juca pe scena in continuare. Zile intregi acesti monstri sacri au fost protagonistii emisiunilor de stiri. Si de la minister nu s-a auzit nici macar un cuvant. Nu a putut sa il invete pe presedintele Basescu nici numele corect al marelui actor Victor Rebengiuc. Ceea ce mi s-a parut insa strigator la cer a fost faptul ca am descoperit in ziarul “Cotidianul”, acum vreo doua zile, ca domnul ministru vorbeste mai nou prin intermediul sefului de cabinet!!!!!!! Sunt dezamagita si nu ma asteptam la asa ceva din partea lui Toader. Face parte din generatia mea si de aceea dezamagirea mea este si mai mare. Astept comentariile voastre!

Nu o sa fac apel la reclama cu Dorel, precum fostul premier Tariceanu. Desi sa va spun sincer majorirtatea comentariilor facute in ultima perioada sunt mai mult decat pertinente. Si nu ma refer numai la fostul premier, ci si la jurnalisti, comentatori etc. Sunt insa suficient de duri cei din presa asa incat eu am sa ma limitez doar la domeniul meu: comunicarea. Acest guvern, care se bucura de o majoritate zdrobitoare, pare sa aiba o problema (pe langa multe altele pe care le stiti deja). Pare a fi un Guvern “inchis”. Inchis sub cheie dar si cu deficiente mari de comunicare.

Ca niciodata, Guvernul instalat de curand, nu se bucura de nicio zi de liniste din partea presei si a comentatorilor. Deciziile contradictorii, gafele, birourile aparute peste noapte in Palatul Victoria, balbaielile repetate si interventiile presedintelui Basescu par a contura un Guvern cu grave deficiente de comunicare. Nu au purtator de cuvant, nu exista sef la Agentia de Strategii Guvernamentale, nu exista o coordonare a comunicarii si nimeni nu raspunde in fata avalansei de informatii care apar in fiecare zi in presa. Nimeni nu le confirma, nimeni nu le infirma. Si mai grav, fiecare ministru face ce poate din acest punct de vedere. Unii reusesc sa isi gestioneze cat de cat aceasta comunicare, avand experienta sau consilieri buni. Altii insa merg din gafa in gafa si cred ca daca apar intr-o emisiune pot sterge cu buretele interventiile care cu numai cateva ore in urma transformau tara intr-un butoi de pulbere.

Comunicarea pare a lipsi si in relatia cu ceilalti parteneri, nu numai in cea cu presa si cetatenii. Majoritatea deciziilor luate au fost rapid contestate de cei care erau vizati. Unii au dreptate, altii nu. Insa toate aceste lucruri trebuie comunicate, explicate. Trebuie insa sa recunosc faptul ca exista totusi un canal de comunicare ce functioneaza perfect: cel cu presedintele Traian Basescu. Dupa ce si-a “vazut visul cu ochii”, presedintele Romaniei preia si rolul de premier. Politician abil si cu mare experienta, presedintele pare sa ne pregateasca ceva pentru anul 2009. Dar despre asta am sa vorbesc intr-o alta postare. Pana atunci insa va invit sa faceti cateva comentarii despre noul Guvern si problemele sale.

P.S. Si eu am o problema de “comunicare” si va rog sa ma intelegeti in perioada aceasta. Ultimele saptamani de sarcina m-au facut sa reduc timpul acordat politicii, in favoarea pregatirilor pentru venirea pe lume a celor doi bebelusi. Nu am sa dispar insa. Voi fi in continuare aici, alaturi de voi.

Am ezitat sa scriu despre acest subiect amplu dezbatut in ultimele zile. M-am gandit ca textul meu este posibil sa contina o doza mare de subiectivism, avand in vedere ca peste numai doua luni voi deveni mama. Si totusi, ma incumet sa scriu cateva idei pentru ca efectiv m-au ingrozit unele din comentariile pe care le-am citit pe site-ul Realitatii tv. De exemplu, cineva spunea ca cei care s-au decis sa aiba copii sa isi asume acest lucru si sa nu stea cu mana intinsa la stat. Sau altcineva spunea ca o mama care are un venit de 100 milioane pe luna nu are nevoie de indemnizatie pentru ca oricum isi permite sa creasca un copil. Oameni buni, in ce tara traim? Cum este posibil ca in Romania anului 2008 sa gandim asa?

Nu contest faptul ca exista si cazuri de femei care prefera sa aduca pe lume copii unul dupa altul si stau acasa doar pentru ca statul le asigura lunar o suma fixa. Insa de aici si pana la a generaliza este o mare distanta. Va asigur ca o femeie de cariera care are un castig peste medie nu se va gandi sa stea acasa mai mult de 6 luni, maximum 1 an. Pentru simplul fapt ca nu isi permite. Dupa doi ani de zile te deprofesionalizezi, rupi contactul cu lumea in care lucrezi si nimeni nu iti admite aceasta pauza lunga. Pe de alta parte insa nu poti lua acest drept unei mame. Si ea, si copilul au nevoie sa stea in primele luni de viata impreuna. Nu poti pedepsi o mama cu un venit mai mare pentru ca aduce pe lume o noua viata.

Asadar, dupa parerea mea ar trebui gasita o cale de mijloc. Nu cred ca plafonarea sumelor acordate reprezinta o solutie, cum nici suma de 6 milioane nu cred ca este suficienta pentru ingrijirea unui copil nou nascut. Cine are copii, stie exact ce chelutieli faci lunar. Am vazut diverse comparatii cu alte tari. Da, este adevarat in SUA de exemplu, mamicile pot sta acasa maximum 3 luni, in altele 4 sau 6 luni si in unele chiar un an. Cu un procent din venituri intre 75% si 100%. Insa nu luam in calcul un lucru esential. Faptul ca in aceste tari mamicile pot beneficia de servicii alternative: crese sau bone la preturi rezonabile si servicii medicale serioase. Dar la noi? Cate familii isi permit sa angajeze o bona adecvata sau sa isi duca bebelusul la cresa? Mai sunt crese in Romania? Foarte putine.

Eu cred ca ar trebui aleasa o solutie combinata. In primul rand as reduce perioada de la 2 ani la 1 an. As lasa un procent din salariu in jur de 80%, dar nu mai putin de 6 milioane sa spunem, pentru a proteja si mamicile cu venituri mici. Si as lasa si optiunea pentru al doilea an dar cu un procent undeva la jumatate. In paralel insa, as dezvolta un program national de reinfiintare a creselor pentru a crea o alternativa acestor mamici. E posibil insa ca statul sa nu isi permita o asemenea investitie intr-un timp atat de scurt insa daca vom construi un concept cu trei surse de finantare: bugetul de stat, bugetul local si parintii, sunt convisa ca s-ar putea infiinta rapid multe crese.

As vrea sa mai lamuresc doua probleme. Mamele de gemeni si tripleti sunt cu adevarat in dificultate pentru ca nu pot creste doi, trei sau mai multi copii cu 10 milioane pe luna. Nu este “vina” lor ca au avut norocul sa aduca pe lume mai multi copii odata. Dar nici nu sunt de acord cu ideea de a inmulti suma acordata mamicilor cu numarul de copii (asta in cazul in care ar ramane un procent de 85% din venituri, nu in cazul celor 6 milioane). S-ar putea gasi o formula de a adauga in procent la suma initiala pentru fiecare al doilea sau al treilea frate. O solutie clar trebuie gasita si in acest caz insa. Asadar, cred ca rezolvarea ar putea fi destul de simpla. Dar numai in cazul in care exista bunavointa si cineva GANDESTE. Voi ce parere aveti despre acest subiect?

Cineva s-a grabit sa ma chestioneze (cu satisfactie) in legatura cu afirmatia mea vizavi de faptul ca puterea “tradatorilor” de serviciu a scazut mult. Desigur, in urma votului de ieri. Eu nu m-am grabit sa raspund pentru ca lucrurile nu sunt foarte clare. Nu pun la indoiala intelegerea PSD cu PD-L. Insa mai este mult pana lucrurile vor fi batute in cuie. Probabil se va ajunge la o formula, daca Traian Basescu isi doreste cu adevarat.

Altii s-au grabit sa spuna ca o grupare a castigat iar alta a pierdut. Dupa parerea mea, la acest moment, nimeni nu a castigat si nimeni nu a pierdut. Sigur, ma refer la PSD. Acum, cand stiu exact cum s-au derulat lucrurile in ultimele doua zile am sa ii contrazic pe cei care au incercat astazi sa il prezinte pe Miron Mitrea ca fiind cel care a influentat decisiv votul de ieri. Nu, decizia de ieri a fost influnetata decisiv de Mircea Geoana. Miron Mitrea a fost doar sperietoarea presedintelui Traian Basescu pentru presedintele PSD. Fara discursul lui Geoana din final, pro alianta cu PD-L, votul nu ar fi aratat asa. Cum dealtfel, cei din teritoriu poate nu ar fi votat asa daca presedintele lor nu le-ar fi pus intrebarea sub aceasta forma: “la guvernare cu PD-L sau in opozitie cu PNL?”. Mircea Geoana a ”uitat” probabil sa le spuna colegilor in sedinta ca in noaptea dinainte Tariceanu i-a propus sa semneze un protocol preliminar si el a refuzat.  

In fine, sedinta a trecut, votul s-a dat si nu inteleg de ce unii acum se straduiesc sa spuna ba ca s-a incheiat nu stiu ce epoca in partid, ba ca unii sunt mai puternici ca altii. S-a luat o decizie, se merge mai departe la negocieri si apoi in Consiliul National se vor vota atat candidatii pentru Guvern cat si protocolul de guvernare. Lucru deloc usor. Si nu pentru ca cei care s-au opus aliantei cu PD-L vor incerca sa blocheze pasii urmatori. Ci pentru ca cei care au votat pentru alianta cu PD-L se viseaza deja ministri. Cum Executivul nu are mai mult de 24 de posturi, nu stiu cum se vor imparti ele intre 41 de persoane. Una din cele mai aprigi lupte se va da pentru Ministerul justitiei. Victor Ponta pare a fi favorit pentru acest post. Insa nu stiu in ce masura PD-L va renunta in favoarea PSD la acest minister dupa ce toata campania a defilat cu Monica Macovei ca unul din viitorii ministri. Apoi Mitrea ar vrea si el sa isi impuna pe cineva la justitie. Pe Corina Dumitrescu, sotia parlamentarului de Vrancea Cristian Dumitrescu. Nu intru in amanunte cu acest subiect. Sunt convinsa ca cei interesati vor afla si alte lucruri. Sa nu uitam si dorinta celor de la PSD sa preia Ministerul de interne. Din nou un minister dorit si de PD-L pentru Vasile Blaga. Ca sa nu mai vorbesc de Ministerul finantelor si Ministerul apararii. Asadar negocierile vor fi dificile. De aceea nu m-as grabi sa spun acum cine a castigat si cine a pierdut. Vom trai si vom vedea cine a avut dreptate…

P.S. Despre pericolele pe termen lung pentru PSD, in varianta Aliantei cu PD-L, voi discuta cu alta ocazie.

In luna septembrie  scriam un articol “Mitrea versus Geoana”. Multi au zambit atunci. Iata insa ca am avut dreptate. Razbunarea lui Mitrea ii sufla in ceafa lui Mircea Geoana. Situatia este delicata. Si nu ma refer aici la pozitia  presedintelui PSD. Ci la pozitia partidului. Decizia de a intra sau nu la guvernare sau de a intra sau nu intr-o coalitie cu PD-L poate hotari pana la urma soarta partidului. Dar sa vedem care ar fi variantele.

Miron Mitrea si inca doi-trei presedinti de organizatii sustin cu tarie alianta cu PD-L. Neconditionat. Nu, nu va luati dupa declaratiile publice. Ca de obicei ele ascund cu totul si cu totul o alta realitate. Grupul de “tradatori” de serviciu s-a reactivat. Si aici nu ma refer la cele cateva persoane care acum au devenit vocale in sprijinul aliantei cu PD-L. Cei care au facut acest lucru la un moment dat cu Ion Iliescu si apoi cu Adrian Nastase se pregatesc sa repete acelasi scenariu cu Mircea Geoana. Numai ca forta lor s-a redus mult, chiar foarte mult. In definitiv, in situatia in care PSD s-ar alia cu PD-L, in afara de satisfacerea unor mici orgolii si platirea unor vechi polite, nu s-ar obtine decat subordonarea PSD presedintelui Basescu. Si intr-un final asta va duce la distrugerea definitiva a partidului.

Varianta ramanerii PSD in opozitie este cel putin la fel de riscanta ca cea a aliantei cu PD-L. Si in acest caz “tradatorii” de serviciu mizeaza pe faptul ca neintrarea la guvernare va duce la daramarea scaunului lui Mircea Geoana. Poate fi asa sau nu. Insa cu siguranta cel care ar putea sa ii ia locul nu este Miron Mitrea. Nu are suficienta forta in partid si are destui “prieteni” in interior care nu il doresc in acel loc. S-a vazut acest lucru chiar in sedinta de ieri cand nu a reusit sa isi impuna punctul de vedere in legatura cu parafarea unei intelegeri cu PD-L. Pana la urma insa, ramanerea in opozitie ar putea sa fie raul cel mai mic.

Oricum, in acest moment o discutie despre Congres este cel putin contraproductiva. Partidul are nevoie de liniste si stabilitate pentru a negocia cea mai buna varianta. Apoi, se pot discuta si celelalte lucruri.

Ne place, nu ne place, prezenta la vot nu va fi mai mare de 45%. Cel putin asa arata ultimele estimari. Si nu pentru ca oamenii sunt iresponsabili si in loc sa vina la vot pleaca intr-o scurta vacanta sau pur si simplu prefera sa mearga la cumparaturi. Am auzit tot mai des comentariul: “nu ma mai duc la vot pentru ca toti sunt la fel. Indiferent cine castiga, noi vom trai la fel.” Poti sa ii contrazici pe acesti oameni? Greu, foarte greu.

In definitiv ce s-a intamplat in aceasta campanie? Nimic spectaculos. Acelasi circ, nicio dezbatere serioasa pe idei si proiecte, tone de afise care ne sufoca privirile si gesturi de campanie care de luni vor fi uitate. Lipsa de interes a oamenilor pentru aceasta campanie s-a vazut clar si din ultimele ratinguri de la asa-zisele dezbateri de la televiziuni. Da, unele au reusit sa atinga si 5 puncte de rating dar poti compara cu telenovela “Regina” care in fiecare seara face cam 10 puncte rating? Sau cu “Tradati in dragoste” sau cu telenovelele turcesti de la Kanal D care de cele mai multe ori depasesc 6 puncte de rating? Si as putea continua cu multe alte exemple. Cine are acces la aceste informatii stie despre ce vorbesc. Este trist dar adevarat.

In ultima cercetare de la CCSB aproape 90% dintre repondenti au fost de acord cu afirmatia ca “politicienii se cearta prea mult la televizor”. Si vi se pare cumva ca nu este asa? Iata unul din exemplele penibile ale acestei campanii:

Ce mai poti comenta dupa un asemenea episod?

Si sa va spun sincer, nu am agreat nici dezbaterea de la Antena 1. Nu contest ca au avut intentii bune atunci cand au gandit acel format. Dar…Lucrurile nu trebuie amestecate. Am stat doua ore si m-am uitat asteptand o dezbatere interesanta intre cei trei posibili premieri. Nimic. Asadar, nu cred ca apelul presedintelui sau biletele de tren oferite de Guvern pentru studenti vor reusi sa creasca semnificativ prezenta la vot. Chiar nu vrea sa inteleaga nimeni? Totusi, incerc marea cu degetul si va indemn pe toti sa mergeti la vot.

Update: Dezbaterea de la TVR a fost mai asezata, mai serioasa. Prezenta in studio a analistilor Ion Cristoiu, Bogdan Chirieac si Iosif Boda a dat greutate acestui format si intrebarile au fost cu tinta mai precisa. In schimb, graba impusa de moderatoare a fragmentat in permanenta raspunsurile. Pacat!

De mai bine de o saptamana toata lumea se intreaba de ce presedintele Basescu face mii de kilometri in tara si de ce apare atat de des la televizor. Nu fac parte dintre cei care considera ca presedintele Romaniei face campanie pentru PD-L. Pentru ca ceea ce a facut in ultima luna mai degraba as spune ca ar putea fi considerat anti-campanie pentru PD-L. Sunt convinsa ca presedintele a stiut clar care sunt estimarile din sondaje si nu si-a facut iluzii ca poate recupera ceva pentru partidul sau de suflet. Are suficienta experienta politica incat sa stie ca ceea ce face nu aduce puncte pentru cei din PD-L. Si atunci apare intrebarea legitima: de ce face asta Traian Basescu?

Pentru ca este in campanie electorala. Nu, nu ma contrazic. Pentru ca este vorba de campania electorala pentru prezidentialele din 2009. Un lucru perfect normal, as spune. Numai ca aici intervine problema. Am senzatia ca de fapt Traian Basescu nu stie inca ce varianta sa aleaga. Oscilatiile din discursul sau indica destul de clar aceasta ezitare a sa. Deunazi certa televiziunile ca amplifica situatia actuala si prezinta totul pe un ton dramatic si aseara vine si tranteste bomba: “fondul de pensii nu mai are bani”. O afirmatie cel putin iresponsabila pentru un presedinte de stat. Dar eu sunt convinsa ca Traian Basescu a gandit bine aceste afirmatii. Nimic nu este intamplator. Nici turneul in tara nu este intamplator. Si nici nu cred ca a vrut sa mai dea un “cap in gura” Guvernului Tariceanu pe ultima suta de metri. Ci pur si simplu presedintele Romaniei incearca sa ia pulsul, sa vada cat de grava este situatia si care este varianta cea mai buna pentru campania sa prezidentiala din 2009.

Nu cred ca se indoieste cineva ca anul urmator va fi un unul dificil, indiferent de guvernul care va rezulta dupa 30 noiembrie. Si de aceea, Traian Basescu vrea sa cantareasca bine care dintre solutii il va avantaja in campanie. De-asta a si lasat-o mai moale cu desemnarea premierului si elimina pe rand toate variantele care au fost speculate pana acum. Dupa parerea mea presedintele “testeaza piata”. Aparitiile publice excesive din aceasta perioada ii asigura presedintelui iesirea de urgenta in cazul in care lucrurile nu ies asa cum isi doreste. Atunci va afirma: “v-am spus eu?”. Jocul este foarte riscant, asa cum spuneam si cu mai multe saptamani in urma. Ce va urma? Greu de spus. Nici pe 30 noiembrie nu cred ca vom avea raspunsul la intrebare. Oricum, nu cred ca merita sa ne mai pierdem vremea sa analizam fiecare afirmatie a presedintelui si nici nu as mai cauta raspunsul la intrebarea de ce face asta Traian Basescu, ci cred ca ar trebui sa fim foarte atenti la solutia pe care o va gasi presedintele Romaniei. Va fi cu siguranta o capcana! Voi ce parere aveti?

P.S. Imi cer scuze pentru lipsa indelungata de pe blog insa asa cum ati citit am trecut printr-o perioada trista. Va multumesc pentru intelegere.

Haos, scandal, criza si un guvern care sa ma ajute sa obtin inca un mandat la alegerile din 2009. Cam asta pare sa ne transmita Traian Basescu in ultimele zile. Sigur, nu este un mesaj nou dar agresivitatea cu care ni se transmite acest lucru a depasit orice imaginatie. Dupa ce a aparut interviul fostului “independent” Sebastian Lazaroiu, nu m-am grabit sa comentez. Desi erau multe lucruri de discutat. Am asteptat sa vad ce mai urmeaza. Si seara il vad pe Traian Basescu la o emisiune.

Ma asteptam sa vorbeasca despre decizia unei alte agentii care a scazut ratingul Romaniei si sa se arate ingrijorat. Ba chiar sa spuna ca pregateste o ofensiva pe plan extern pentru a contracara acest atac la adresa Romaniei. Dar nu, presedintele tarii ne povesteste despre lovituri de stat si creeaza o imagine apocaliptica pentru momentul de dupa 30 noiembrie. Unii au spus ca este iresponsabiliate sa faci asa ceva. Altii s-au grabit sa il aprobe pe presedinte. In definitiv ce doreste presedintele?

Isi doreste sa ajute PD-L in campanie?  Isi doreste sa puna un prim-ministru in care sa aiba el si numai el incredere? Eu nu cred in niciuna din aceste variante. Ci doar in faptul ca Traian Basescu este intr-o situatie delicata si cauta cea mai buna varianta pentru a castiga al doilea mandat prezidential. Si le arata pisica unor fraieri care inca il mai cred si ii lasa sa isi dea cu presupusul cine va fi prim-ministru. Ii trimite la Constitutie, le explica cum va fi dupa 30 noiembrie si se victimizeaza. Adica arunca pe piata toate variantele. Singur impotriva tuturor. Si are sanse sa ii iasa acest scenariu daca toti vor continua sa caste gura la directivele prezidentiale. Ce conteaza ca va fi scandal, ca va fi criza? Nu imi pasa! Eu vreau al doilea mandat. Dar oare acest al doilea mandat il poate obtine cu un guvern PD-L care se va confrunta cu o criza profunda? Pentru ca nu are cum sa fie altfel. Fabricile se inchid pe rand, mii de someri se anunta in urmatoarele luni, incep sa vina romanii din Spania si Italia iar sindicatele nu vor renunta la pretentii. Un scenariu sumbru dar foarte aproape de realitate. Sa nu ne facem iluzii! Va fi un an greu, foarte greu si indiferent ce guvern vine ii va fi foarte dificil sa treaca peste aceste momente. Asadar, repet intrebarea: credeti ca Traian Basescu chiar vrea un guvern PD-L? Daca nu, care credeti ca ar fi formula care i-ar pune pe tava al doilea mandat la Cotroceni?

Au trecut doar 6 luni de la alegerile locale si sincera sa fiu, mari schimbari nu am prea vazut. Va rog sa ma contraziceti daca este altfel. Sigur, acum nu aveam pretentia sa faca Oprescu peste noapte autostrada suspendata sau sa rezolve problema parcarilor. Dar nici nu ma asteptam ca dupa ce a infipt cateva tarabe de lemn in mijlocul bulevardelor ca sa putem cumpara gogonele si ne-a aratat cat de telegenic este la audientele cu cetatenii, sa vrea sa preia si toate spitalele din Bucuresti.

Bun, stiam ca visul de o viata al lui Sorin este sa devina ministru al sanatatii dar deocamdata e primar general. Si vad ca in afara de doua-trei actiuni de imagine, nu ne-am prea ales cu nimic. Ca sa nu mai spun cata lume se plange ca nu mai raspunde la telefoane si ca stau oamenii ore intregi si il asteapta pe la Primarie. Vad ca in continuare se construiesc cladiri gigantice in Bucuresti, traficul este aglomerat si locurile de parcare sunt la fel. Asadar, de ce oare isi doreste cineva sa preia toate spitalele in subordine cand stim ce probleme sunt in acest domeniu? A rezolvat Sorin Oprescu celelalte probleme din Bucuresti si i-au mai ramas spitalele?

Povestea cu spitalele este foarte complicata si aceasta disputa este de ani buni. Formula propusa de Ministerul sanatatii pare cea mai apropiata de realitate. Spitalele de urgenta nu pot fi date in administrarea Primariei pentru simplul motiv ca ele sunt spitale publice si pacientii care vin zilnic acolo sunt in proportie de 60% din alte localitati. Dar de ce aceasta insistenta? Sa fie vorba de bani? Imi spunea un bun prieten din domeniu ca prin finantarile pe care le primesc, spitalele de urgenta sunt mai “sexy”. Altfel nu imi explic insistenta cu care se doreste trecerea spitalelor de urgenta la Primarie. Nu contest faptul ca Sorin Oprescu a facut treaba buna si la Spitalul Universitar si la Elias. Dar nu inteleg de ce se incapataneaza acum? Voi ce credeti?