De ieri ma aflu la Bruxelles, intr-o vizita origanizata de Comisia europeana pentru consilieri si consultanti politici. Desi sunt numai doua zile de intalniri si dezbateri, temele abordate sunt foarte interesante. Astazi ne-am intalnit si cu comisarul european Leonard Orban care ne-a spus lucruri foarte interesante. Din pacate, nu pot sa va povestesc pentru ca au fost comentarii “off the record”. Pot insa sa va spun doar ca au legatura cu declaratiile unor oficiali ai Comisiei in legatura cu schimbarea lui Daniel Morar de la DNA.

Nu stiu insa cat de interesante or sa vi se para intalnirile noastre si dezbaterile despre absorbtia fondurilor structurale, despre monitorizarea Romaniei si Bulgariei dar si despre Rusia. Am vrut insa sa va spun cateva cuvinte despre aceasta experienta pentru ca am constatat cu placere si bucurie ca noua generatie vine puternic din urma. Din delegatie fac parte o serie de tineri, alaturi de renumiti profesori si specialisti. Desi acesti tineri sunt de la toate partidele din Romania, discutiile au fost mai mult tehnice decat politice. M-am bucurat sa vad ca acesti tineri nu preiau (cel putin la acest moment) atitudinea celor mai vechi in politica si sunt deschisi, pregatiti si preocupati de ceea ce se intampla in tara lor.
Bravo!

Pentru ca se apropie campania electorala si lumea incepe sa se agite, firesc, se pregatesc si strategiile de campanie. Unii se pregatesc sa imparta rechizite, pungi, geci, brichete, tricouri, sepci, parfumante de masina si multe altele sau altii pur si simplu le vor pune oamenilor banii in mana. Totusi, credeti ca aceste lucruri vor fi la fel de eficienta ca in campaniile trecute? Sau mai bine spus, credeti ca mai sunt multi care inghit astfel de “motivatii”? Si nu in ultimul rand, care credeti ca vor fi cele mai eficiente idei in aceasta campanie?

Astazi am onoarea sa fiu invitata la emisiunea “Live” cu Anca Florea (unul din putinii profesionisti ai radioului romanesc), la Newzfm, incepand cu ora 13. Astept eventualele voastre comentarii si critici, daca aveti vreme sa ascultati emisiunea.

Astazi s-a lansat Blogul departamentelor PSD. Va invit sa cititi, sa criticati si mai ales sa veniti cu idei si propuneri. Le urez succes colegilor nostri de la departamente!

Si nu reusesc…Sa nu ma intelegeti gresit, ca nu ma plang. Doar ca pur si simplu nu voi avea decat cateva ore libere, vineri. Pana atunci voi merge la birou zilnic. Sa ma odihnesc, nici vorba! Si mai trebuie sa iau rochia, sa merg la preot inainte de cununie (ca orice bun crestin si sa imi descarc sufletul), sa ajung la coafor,la cosmetica, sa exersez pasii de vals, sa vad ultimele aranjamente de flori, sa aranjez oamenii la masa…Va dati seama? Sunt franta. Maine ma trezesc la 6, joi la 6 si poate vineri, cu putin noroc, la 8. Dar recunosc faptul ca mi-am pastrat cateva ore de petrecut vineri cu prietenele mele. O sa va povestesc atunci si despre ele. Pentru sambata va pregatesc o mica surpriza. Sper sa imi iasa. Nu a fost ideea mea. Ci a mamei lui Darius, autorul moral al acestui blog. Pana atunci insa nu am sa va las nici o clipa singuri. Voi fi aici, cu noutati. Si dupa nunta la fel. De luni sunt la birou…Luna de miere? Am uitat deja de ea!

M-am gandit bine daca sa scriu acest post. Multi se vor enerva. Dar cred ca si mai multi se vor bucura. Vorbeam cu ceva timp inainte de Consiliul National despre tradari si oportunisti. In astfel de situatii am senzatia ca unii ne cred prosti. Pot sa accept ca unii au gresit o data. Vorba aia: o data nu se pune! Dar unii persevereaza. Si se uita in ochii nostri si ne explica cum au fost ei alaturi de noi in ultimii doi ani. Cred ca am trait realitati diferite. Ma intrebati in ultimele doua zile daca suna telefoanele si daca sunt multi cei care brusc isi ofera serviciile. Nu suna telefoanele, ci nu se mai opresc din sunat. Iar cutiile postale ne sunt blocate de sute de sms-uri. Ma asteptam. Am trait asta de mai multe ori. Deja ma irita insa insistenta unora de a-mi “sugera” cat de potriviti ar fi ei pentru nu stiu ce job. De aceea as vrea sa clarific cateva lucruri.

“Batalia” noastra nu are nici o legatura cu razbunarea si nici nu are ca scop rezolvarea frustrarilor unora. Nu ne-am propus sa venim sa inlocuim o echipa cu alta. Singurul nostru scop este sa castigam alegerile. Cand am vorbit de echipa nu a fost doar asa pentru “campanie”. Ci realmente asta este principiul nostru de lucru. Si noi asa am reusit, lucrand in echipa. Si va asigur ca a fost o echipa de cativa oameni. Cat degetele de la o mana. Dar a fost o echipa de oameni care a crezut in proiectul ei si s-a batut pentru el.

Si cel de-al doilea lucru esential pentru noi este performanta. Cine va reusi sa tina pasul cu ritmul nostru de munca este binevenit in echipa. Cine nu, va renunta singur! Dar sa nu spere acum unii care au stat pe margine ca isi vor rezolva propriile probleme prin noi. Vor sa fie in echipa, foarte bine. Sa vina, sa munceasca, sa dovedeasca ca au valoare si cu siguranta se vor afla printre “premianti”. Altfel nu mai merge.

Am fost pusa in situatia sa ma simt penibil, nestiind cum sa raspund unor astfel de insistente. Tupeul unora a intrecut orice masura. Iar la mine va spun clar ca nu tin astfel de lucruri. Stiu exact cu cine am vorbit si cu cine nu in ultimii doi ani. In plus, eu nu am simpatii si antipatii. Nu mai pun la socoteala faptul ca jobul meu este cu totul altul, nu sa fac recomandari pentru diverse functii. Nu am sa ma apuc sa povestesc cine au fost cei care au avut intotdeauna un cuvant bun de spus. Chiar si numai de sarbatori. Nu au uitat. Sunt altii insa care nu ma mai saluta de doi ani. Printre ei si un personaj important (desi ne cunoasteam cu multi ani inainte sa fie propulsat in PSD). Dar astazi nu am sa dau nume.

Vreau doar sa repet ce am spus si in postarile trecute. Echipa trebuie sa munceasca pe rupte ca sa castigam alegerile, va trebui sa ii vedem pe oamenii care au pus umarul ani de zile la succesul acestui partid si nu in ultimul rand sa ne folosim tinerii extraordinari pe care ii avem in TSD. In concluzie, nu mai sunati si nu mai dati sms-uri! Efectul este exact invers…

M-am gandit sa scriu acest post acum vreo doua zile cand am citit pe blogul sefului meu un comentariu care ironiza prezenta sa la emisiunea “Miezul problemei”, de la National tv.  Mai toti oamenii politici dar si multi consilieri isi ghideaza aparitiile si strategiile de presa exclusiv pe criteriul ratingului. Sunt una dintre cele mai mari adversare a acestei conceptii. Am auzit de nenumarate ori spunandu-se: sa nu va duceti la emisiunea cutare pentru ca nu are rating! O mare prostie, dupa parerea mea. Pentru ca fiecare emisiune are publicul ei. Mai mare sau mai mic. Si daca iti pasa cu adevarat de oamenii pe care vrei sa ii conduci, trebuie sa te adresezi tuturor categoriilor de telespectatori. Si asta nu o poti face decat daca bati tara si discuti cu oamenii despre problemele lor si mai apoi mergi la emisiuni, cu rating mai mare sau mai mic. Si oricum, oricat de mare ar fi ratingul unei emisiuni politice, este nesemnificativ.

Si am sa va explic de ce. Televiziunile de nisa, in special cele de stiri, nu depasesc o medie de 1,5 puncte de rating pe zi. Sunt anumite segmente din zi unde ratingul poate sa creasca peste 2 puncte. Asta ar insemna un pic peste 500.000 de telespectatori. Pai faceti o comparatie cu cei 9.000.000 de votanti de la alegerile din 2004 de exemplu. De unde isi iau informatiile ceilalti votanti? Si talk-show-urile politice  de la televiziunile mari nu reusesc sa depaseasca 2 puncte de rating (asta in cazul cel mai fericit!).  Din pacate, publicul acestor televiziuni de nisa si al talk-show-urilor este foarte restrans. Ratingurile adevarate sunt la emisiuni gen “Surprize, surprize”, “Din dragoste”, “Dansez pentru tine” si chiar “Dan Diaconescu in direct”. Un public mai numeros il au insa stirile din prime-time, motiv pentru care cei care sunt la Guvern si la Palatul Cotroceni isi stabilesc unele declaratii, fix la ora de incepere a emisiunilor informative. Deci, intr-un fel, ne adresam unui public limitat. Practic, vorbim noi intre noi. De aici si distanta care se creeaza intre politicieni si cetateanul de rand, satul pana peste cap de certuri la televizor.

Nici cu presa scrisa situatia nu este mai fericita. In afara de Jurnalul national, restul ziarelor cu tiraj mare sunt tabloide. Deci si aici publicul interesat de zona politica este extrem de redus. Asadar, goana dupa rating a politicienilor este uneori gresita. Eu nu spun ca nu e bine sa apari in emisiuni dar spun ca nu ratingul trebuie sa fie principalul etalon. Ci mai degraba calitatea emisiunii, a moderatorului si apoi a publicului tinta. Asa cum mi se pare penibila incercarea unor de a aparea in publicatiile de scandal. Cei mai multi politicieni se inghesuie sa apara la televizor mai ales pentru a fi mai presus decat colegii lor. Aparitiile prea dese pot sa duca la suprasaturare si efectul va fi invers. Enervezi. Ii sfatuiesc pe politicieni sa vorbeasca mai putin la televizor si sa mearga mai mult in teritoriu, sa vorbeasca cu oamenii si sa vada problemele lor. Din birou sau de la televizor nu vezi decat ce-ti place!  

Update: Cred ca se impune sa fac aceasta precizare. Am evitat in ultimele doua zile sa scriu despre subiectele intens dezbatute de toate lumea (decizia Curtii in cazul Norica Nicolai si declaratiile lui Traian Basescu) din doua motive: 1. nu sunt specialist in drept constitutional si nu imi dau cu parerea acolo unde nu ma pricep si 2. ar fi trebuit sa ma situez de o parte sau alta (din punct de vedere politic) si pentru ca eu cred ca adevarul este undeva la mijloc, am preferat sa nu atac subiectele in cauza.

In 12 ani petrecuti in lumea politica am vazut si am trait lucruri extrem de interesante. As putea scrie multe volume cu memorii. Fiind an electoral, lumea incepe sa se agite. Unii mai vor un mandat in Parlament. Altii vor o functie la partid sau in administratia locala. Papusarii incep diversiunile si negocierile. Ofera functii (de multe ori chiar si bani) pe hartie, contra voturi pentru linistea lor. Si le merge de ani de zile. Cu aceleasi smecherii. Inainte de orice eveniment important se arunca pe piata informatii false care sa creeze suspiciuni intre echipele momentului. Cum tradarile in lumea politica sunt la ordinea zilei este extrem de usor sa sadesti neincredere intre partenerii de moment. O alta strategie de a conduce din umbra este munca de convingere de la om la om. Noaptea prin carciumi. Unii la Golden Blitz, altii la Marriot.

Un alt fenomen inregistrat in anul electoral este migratia celor fara caracter. Cand simt ca un anumit personaj este pe val incep sa bata pe la usi. Sa isi ofere serviciile, sa isi declare dragoste eterna si sa tradeze. Sa il tradeze pe cel langa care au stat pana de curand. Si uite asa, o data la patru ani istoria se repeta. Cand sunt pe val nu mai au timp sa discute nici macar cu cei din echipa lor, cand nu mai sunt, nu le mai raspunde nimeni la telefon! Unii, ca sa isi justifice tradarile spun ca in politica trebuie sa te asezi la masa si cu cei mai mari dusmani ca sa iti atingi scopul. Astfel, oameni care pareau ca nu isi vor mai vorbi niciodata sunt uniti de interese comune. Interesele lor, nu ale alegatorilor. Pai altfel cum ar fi dispusi cei care spun ca fac politica sa puna la bataie sute de mii sau chiar milioane de euro pentru a ajunge intr-un post (la partid, in administratia locala, in Guvern sau in Parlament). Ca doar nu dau bani ca sa faca ceva pentru comunitate! Sa fim seriosi! Urmeaza doi ani in care cu siguranta vom asista la tradari spectaculoase, presa va fi plina de diversiuni si oamenii fara caracter vor invinge, probabil, din nou! Sau nu…

Mi-as dori sa dau timpul inapoi si sa mai pot fi macar o zi la liceu. Probabil va intrebati ce mi-a venit asa dintr-o data. Pai sa va povestesc. Ieri am fost cu seful meu la Liceul Al.Ioan Cuza din Bucuresti (fostul MF 3, pentru cunoscatori). Miscarea europeana a pornit un proiect numit “Gladiatorii”. Personalitati din toate domeniile sunt invitate in fata elevilor si sunt supusi tirului de intrebari. Adrian Nastase a fost primul invitat in acest proiect.

In urma cu cateva zile, am mers cu cei de la Miscarea europeana, sa ma intalnesc cu elevii din liceu, pentru a vedea exact cum percep ei acest demers si ce asteptari au de la seful meu. Inainte sa ma duc insa, m-am documentat putin despre istoria scolii. Eu, facand filologie-istorie, nu prea stiam liceele de mate-fizica. Si asa am aflat ca este unul din cele mai tari licee din Bucuresti. Cu olimpici, premii, scoala europeana, aici s-a filmat pelicula “Ani de liceu”, radio Kiss fm a emis timp de o saptamana din mijlocul lor etc. O carte de vizita impresionanta. Sincera sa fiu insa nu ma asteptam la ceva spectaculos. Si asta pentru ca nu vad la stiri decat bataile din scoli, elevi care isi batjocoresc profesorii, zapaceala cu tezele cu subiect unic etc. Mai putin reportaje despre copiii minunati ai acestei generatii de liceeni.  Pentru ca ei exista. Si ieri am vazut o sala plina cu astfel de tineri.

Intrebarile lor l-au surprins pana si pe Adrian Nastase. Au fost extrem de dezinvolti, i-au pus intrebari directe, uneori incomode si foarte destepte. Ceea ce mi-a atras atentia insa a fost preocuparea lor pentru politica si pentru viitor. Mai mult, am constatat faptul ca tinerii sunt la zi cu toate evenimentele din politica. Si chiar le si analizeaza. Dar simt nevoia ca cineva sa ii convinga sa vina la vot si isi doresc ca cineva sa faca ceva pentru ei. Mi-au placut tare mult acesti copii. Si mi-am dorit pentru o clipa sa mai fiu si eu la liceu. Sa am si eu sansa sa fiu libera, in aceasta postura… Nu intru in amanunte despre dezbatere. Gasiti pe blogul sefului meu cateva fotografii si inregistrarea audio. A fost dificil sa alegem cea mai buna intrebare dar unul din acesti tineri va veni, dupa 15 ianuarie, sa lucreze cu noi timp de o saptamana. Este un tanar remarcabil, cu 10 pe linie si care provine de la o casa de copii din sectorul 3. 

Iar la sfarsitul lunii ianuarie, seful meu i-a invitat pe elevi la Parlament si le va fi ghid pentru cateva ore.  In final va ofer o melodie din coloana sonora a filmului “Ani de liceu”. Un film pe care l-am vazut de vreo 20 de ori. Melodia este foarte frumoasa. Auditie placuta!

Mi-a facut tare bine concertul de aseara. Am avut de ales intre “spectacolul” <Zece pentru Romania> si concertul lui Stefan Banica Jr. Si se pare ca am facut alegerea cea buna. Din povestirile voastre si ale prietenilor <Zece pentru Romania> nu este decat o modalitate de promovare a unui post de televiziune, in nici un caz a valorilor reale din tara noastra.

Dar sa revin la concertul lui Banica. Este al treilea an in care merg la acest concert si de data asta mi-a placut tare mult. Chiar daca a facut un pic de burtica (probabil din solidaritate cu sotia) cantaretul a pus in scena, in acest an, un spectacol foarte reusit. Si apropo de sotie. Contrar celor spuse de carcotasi, Andreea Marin Banica nu mi s-a parut deloc o femeie insarcinata dizgratioasa, ci o gravida frumoasa si fericita. Spuneam despre spectacol. Anul acesta a fost cu adevarat inedit. A avut trei momente speciale. Primul a fost interpretarea frumoasei melodii “Hai acasa”, in memoria celor care ne-au parasit anul acesta: Florian Pittis, Adrian Pintea si Gil Dobrica. Un omagiu adus valorilor noastre. Nu stiu daca ei s-au regasit in topul celor de la <Zece pentru Romania>.

Cel de-al doilea moment special a fost interpretarea celebrei piese “Anciedad”, impreuna cu Petre Geambasu. Stefan a dedicat piesa mamei sale, care se afla in sala. Si nu in ultimul rand, m-a surprins cu o piesa neobisnuita pentru stilul lui. “Protest”. Da, Stefan Banica Jr. a ales sa protesteze prin muzica fata de ”cantaretii” care fac playback, fata de cei care in lipsa de altceva se lauda prin ziare cu ce si-au mai cumparat, fata de jurnalistii care improasca cu noroi si confunda presa cu o toaleta si fata de politicienii care promit marea cu sarea si nu fac nimic…Bravo Stefan Banica Jr.! Mi-a placut protestul lui. Este un mod inedit de a lua atitudine fata de cei care incearca sa para ceea ce nu sunt si nu vor fi niciodata!

As mai adauga faptul ca mi-au placut copiii de la Alegreto care au interpretat doua colinde superbe dar si coregrafia melodiei ”Danseaza baba”. Cu alte cuvinte a fost un concert reusit. Din pacate nu cred ca mai gasiti bilete dar ar merita macar sa incercati. Eu am plecat mult mai vesela de acolo.