12 Comentarii la "La multi ani, Paul!"

1. Bibliotecaru Ianuarie 29th, 2008 la 2:43 pm 1

   La multi ani finuţului Paul!

2. Lavinia Ianuarie 29th, 2008 la 4:03 pm 2

   La multi ani, Paulica! Sa ai parte de tot ce iti doresti! Pupici pentru sotie si bebe!

3. ion adrian Ianuarie 29th, 2008 la 5:36 pm 3

   Urez prietenului tau Paul fiind el sub 35 de ani si tuturor sub acest barem, sa se bucure de Megacaritasul, Mega FNIul(s-ar putea bucura, numai prin schimbarea regulilor neconstitutionale de azi-am postat asta destul la AN-blog) care cu legea actuala(bravo PSD daca o schimba corect) care este Pilonul II al pensiilor private obligatorii(sintagma privat obligatoriu este neconstitutionala dar sintagma privat optional este constitutionala, de unde decurge si solutia).

4. Ina Ianuarie 29th, 2008 la 7:25 pm 4

   La multi ani, Paulica!
   De toate bune , frumoase si banoase!

   @ion adrian
   aoleo, si aici ma urmaresti cu subiectu’ respectiv?

5. ion adrian Ianuarie 30th, 2008 la 9:23 am 5

   Ina, cati ani ai de ti se flambeaza?

6. ion adrian Ianuarie 30th, 2008 la 9:27 am 6

   PS. Raspunde-mi la AN, ca asta poate este un blog poate mai mult al frivolitatilor tineresti al unora care totusi au pretentia de a determina destinul copiilor lor nenascuti inca si atunci interventiile mele ajung deplasate . De frivol se face si AN ca este , dar nu el este un killer pana una ata doar de rate, iepuri si mistreti mai are pana sa si ajunga si depaseasca mentorul si poate cine stie ” pentru pacatele lui” o sa rnunte la asa ceva.

7. Ina Ianuarie 30th, 2008 la 10:08 am 7

   @ion adrian
   ti-am raspuns pe blog la AN.
   nu “mi se flambeaza” neaparat…numai ca am depasit nitel limita si ma stii ca-s cam “jemanfishista” cu ce nu ma “atinge”:)) (glumesc, evident)
   si decat sa ma dau cu capul de pereti (ca oricum, nu rezolv nimic..da cand tot ma ratoiesc io la “astia” pe bloguri….nu s-a intamplat mai nimic)…mai bine fac un pic de katerinka….mie imi face bine la SNC….

   blog-ul Ancai nu-i deloc frivol.
   mai discutam si despre alte kestii…si e ok.

8. Anca Alexandrescu Ianuarie 30th, 2008 la 12:17 pm 8

   @ion adrian,

   Stimate domn,

   De ce cititi si scrieti pe acest blog daca il considerati frivol? Blogul este pana la urma un jurnal. Acest blog este jurnalul unui OM care traieste si are preocupari normale, nu al unui robot. Daca va deranjeaza acest lucru aveti libertatea sa nu il mai vizitati. Va multumesc anticipat.

9. Bibliotecaru Ianuarie 30th, 2008 la 12:51 pm 9

   De ce înlocuiţi pătimaşul sărut cu agresivul pumn?

   Mă voi feri ca de foc de pericolul
   Că dragostea să devină
   Obiect al meditaţiei,
   Al speculaţiei,
   Al filozofiei.

   Ferească Dumnezeu
   De acea dragoste retorică,
   În stare să ucidă
   Numai eroii
   Pe scenele de scândura uscată.

   Alt fel de dragoste am trăit eu
   În zilele şi-n nopţile vieţii mele.
   Am fost devorat,
   De patimi reale,
   Şi nici un regizor
   Nu mi-a putut iscăli pieptul
   Cu biata lui cerneală roşie,
   De care s-au învrednicit toţi actorii.

   Eu însumi am ceva teatral
   În fiinţa mea.
   Dar eu nu sunt actorul,
   Eu nu sunt regizorul,
   Eu sunt autorul
   Tragediei pe care o joacă atâţia.

   Adolescenţi şi adolescente
   Se vor regăsi teatral
   În poemele mele de dragoste
   Pe care le restitui lumii
   Ca pe-o boală de care voiesc să mă lepăd
   Şi nu pot.

   Căci nici o boală nu devine
   Mai mică în tine
   Dacă se molipsesc şi alţii de ea;
   O, dragostea mea devăstătoare,
   Câţi tineri îşi vor face iluzia
   Că-i poţi salva când te vor ciţi
   În cuvintele mele.

   Nu există propriu-zis experienţă umană,
   Nimic nu e valabil decât o singură dată,
   Ca o seringă în vremea modernă.
   Totul se aruncă după folosinţă,
   Înclusiv dragostea unui poet
   Citită în cărţile lui.

   Nici Biblia nu foloseşte,
   Nici Biblia n-are un conţinut exemplar,
   Experienţa din Cântarea Cântărilor
   Se pierde ca un proces verbal de şedintă,
   Nu e nimic de făcut,
   Nu e nimic de ales
   Din toate acele cuvinte,
   Decât plăcerea estetică.

   Eu simt autorul tragediei,
   Eu declam împreună cu actorii,
   Eu fac fibrilaţie la inimă odată cu regizorii,
   Eu aplaud şi huidui împreună cu spectatorii,
   Eu mă spânzur împreună cu administratorul teatrului
   În acest final de veac
   În care dragostea
   A ajuns atât de prost vandabilă.

   Se joacă, dragii mei,
   Tragedia dragostei
   În faţa scaunelor goale.
   Murim şi nimeni nu se uită la noi,
   Actorii turbează pe scândura goală
   Şi poate ca de-atâta singurătate
   În sălile în care joacă
   Ei încep să ia în serios
   Rolurile din tragedia dragostei.

   N-a fost chip să scap de aceste cuvinte,
   A trebuit să vi le spun
   Gelos pe Shakespeare,
   Care a avut răbdarea
   Să-şi omoare toţi eroii,
   Stiind
   Că vă fi absolvit de marea lui vină
   Pentru că, între timp, oricum,
   Toţi aveau să moară,
   De moarte firească.

   Dar eu sunt poet liric,
   Eu încă n-am deprins învăţul
   De-a pune la persoana a treia
   Ceea ce devoră persoana întâi.
   Şi de-atâtea ori am simţit nevoia
   Să mă salvez cu un plural al majestăţii
   Şi n-am putut şi unii dintre voi
   Au numit, prosteşte,
   Această care mi s-a întâmplat,
   Egoism.

   Şi nici nu am blestemată
   Răceala de cuget
   A şefului de cadre
   Care iubeşte-n taină,
   În vreme ce acţionează
   Cu dosare şi referinţe de tot felul
   Împotriva tuturor iubirilor şi a tuturor celor
   Care iubesc.

   Dragostea mea are un aspect
   Aproape clasic,
   În romantismul ei
   Desuet şi expresionist.
   Iubesc
   În numele tuturor umilinţelor,
   Şi al tuturor aşa-ziselor faradelegi pedepsite
   De legi fără de lege.

   Vai mie, autor de tragedii,
   O s-ajung exemplar, o să se predea
   Lecţii de literatură universală
   Pe textele mele,
   Biată autopsie,
   Vinovată şi impudică autopsie,
   Câti din voi, care vă veţi supăra pe copii voştri
   C-au luat note mici
   La lecţia “Poezia lui Adrian Păunescu”,
   N-aţi fi azi în stare
   Să mă ucideţi
   Pentru poezia de dragoste
   La care nu copii voştri, ci voi aţi putea rămâne repetenţi.

   Vă voi trece clasa,
   Pe voi şi pe femeile voastre,
   În faţa cărora îngenunchez
   Pentru sfânta răbdare pe care o au cu noi
   Şi pentru misteru1 care ne leagă.
   Vă voi trece clasa, vă voi trece veacul,
   Veţi supravieţui în poezia mea,
   Şi poate mai mult în pozia mea de dragoste,
   Care nu e reglementată
   Prin hotărâre a Consiliului de Miniştri.
   O, bieţii mei prieteni!

   Scriu poezie de dragoste
   Şi ştiu că n-am nici o şansă
   În timpul vieţii mele.
   Sunt făcut să par altceva,
   Suport interdictia de a vă fi unul din semeni,
   Teatral uneori,
   Pentru că-n clădirea teatrului nostru
   A ascuns armata
   Toata muniţia, toate drapelele.
   Teatral uneori
   Pentru că în oraşul nostru
   Nu mai e loc nicăieri altundeva de poeţi
   Întrucât primaria e plina de funcţionari.

   Teatral, teatral, într-adevăr,
   Şi rugindu-vă,
   Implorindu-vă,
   Ordonidu-vă:
   Pace şi dragoste
   Şi dacă sunt pe lume şi dragostea, şi pacea
   Va fi şi Truda de-a le păstra.
   Bucuraţi-vă că mai aveţi
   Poeti din acest os,
   Păsări de această marcă,
   Împulsuri în această direcţie.
   Bucuraţi-vă, bucuraţi-vă, plângând,
   Că în vreme ce voi mă credeaţi surghiunit
   În sintaxa unei singure orientari,
   Să lucrez ca orbetele
   Pentru infăţişarea voastră festivă,
   Eu iubeam şi scriam
   Poezie de dragoste.

   Iar pe voi, fraţii mei tineri,
   Pe voi, care mă veţi ciţi crezând
   Că veţi avea ceva de învăţat din poezia mea de dragoste
   Vă rog, nu pariaţi prea mult
   Pe această iluzie.

   Nimic nu se învaţă de la nimeni
   Până când nu înveţi acel lucru
   Din propria ta experienţă.
   Voi mă veţi iubi
   Abia după ce
   Veţi ajunge-n situaţia mea.

   Poezia mea nu e de dragoste, ea e dragoste,
   Poezia mea de dragoste nu e iniţiere,
   În versurile mele nu veţi găsi
   Descrise somptuos
   Poziţiile dragostei
   Ca-n manualele de pornografie indiana
   Sau chiar daneză.
   O, nu. Toată poezia mea de dragoste
   E o imensa vatră de cenuşă
   La temelia unui rug
   Ce arde încă.
   Luaţi această carte-n mâini,
   Această machetă a unui teatru tragic,
   Iubirea e tragică.
   Pentru că iubirea e moarte,
   Iubirea e tragică
   Pentru că actorii o rostestesc cu suflarea tăiată,
   Măreaţă cum e
   În scriitura pe care au învăţat-o,
   Dar abia aşteaptă să coboare
   Dupa ce şi-au îmbrăcat hainele de stradă
   În fierbintea, urâtă, dar pasionata lor
   Iubire de oameni.
   În sală pe fiecare-l aşteapt-o femeie,
   Undeva, la balcon, o fată pură plânge,
   Când iubitul ei, actor la Teatrul municipal,
   Se sărută pe scenă cu o actriţă.
   Vai, eterna contradicţie
   Dintre artă şi viaţă!

   Nu vă luaţi după spusele mele, ci după cele scrise
   Citiţi cartea mea
   Când viaţa v-a obosit de-ajuns într-o zi,
   Eu nu am pretenţia să vă învăţ nimic,
   N-am decât orgoliul de-a mă alatura
   Cu toată cenuşa distrugerii mele
   Cenuşilor voastre,
   Căci fiecare dintre voi
   E un cuplu
   De la care ar putea începe
   Iaraşi BR> Lumea.

   Şi când veţi vedea
   În faţa ochilor voştri arzând de iubire
   Tunurile veacului pregătindu-se s-ă-distrugă
   Câmpiile şi fabricile,
   Oamenii şi munţii,
   Păsările şi peştii,
   Bibliotecile şi spitalele,
   Mormintele şi bisericile,
   Nu pregetăţi, aruncaţi-vă hainele de pe voi,
   Îmbrăţişaţi-vă, sărutaţi-vă,
   Şi pentru că pământul e rece,
   Iar tunurile care vor să-l distrugă sunt calde,
   O, voi, tineri ai planetei mele
   Convulsionată de-atâtea arme,
   Sub ochii holbaţi ai armatelor,
   Sfărimând ochelarii greţoşi ai generalilor,
   Fără nici o ruşine,
   În numele singurei religii care ne uneşte,
   Credinţa în continuitatea speciei umane,
   Iubiţi-vă,
   Iubiţi-vă pe tunuri!
   Concediaţi tunarii
   Şi dezamorsaţi obuzele
   Şi daţi-ne acest prim şi netrecător
   Semn al păcii universale.

   Iubiţi-vă,
   Iubiţi-vă pe tunuri!
   Iubiţi-vă până le veţi hodorogi,
   Până le veţi scoate din funcţiune,
   Iubiţi-vă aruncând din mâini
   Tot ce vi se-ntâmplă s-aveţi în mâini,
   Actele voastre, banii voştri, oglinzile,
   Chiar şi această carte care nu are decât meritul
   Că aparţine unui om
   Care în viaţa lui, deşi n-a avut norocul
   Să facă dragoste pe nici un tun,
   Când n-a dormit şi n-a scris,
   A iubit
   Cu disperarea condiţiei umane,
   Cu lacomia venitului de pe front,
   Cu grija medicului
   Şi cu dăruirea muribundului.

   Facă-se profeţia mea,
   Fie o dată pentru totdeauna a tinerilor
   Iubirea pe tunuri!
   (Iubiţi-vă pe tunuri, Adrian Păunescu)

10. Ina Ianuarie 30th, 2008 la 1:03 pm 10

    @Bibliotecaru
    esteeeeeeee.
    din memorie?
    

11. ion adrian Ianuarie 30th, 2008 la 3:17 pm 11

    @Anca,
    Scriu foarte rar si frivolitatea nu este deloc un defect dar nu ma aliniez neaparat la frivolitatile altora si-i raspundeam lui Ina.
    Veneam sa-l mai citesc pe Mangu caruia cert ca-i displace orice frivolitate.
    Si daca ma gandesc mai bine, ai dreptate fiecare varsta cu ale ei si deci nu are rost sa mai fac vizite pe aici dar nici sa-mi pese de cei de varsta voastra.

12. Anca Alexandrescu Ianuarie 30th, 2008 la 4:24 pm 12

    @ion adrian,

    Stimate domn,

    M-ati inteles gresit. Varsta nu are importanta. Mai ales in spatiul virtual. Si nu cred ca e bine sa ne impartim in noi si voi. Daca iau strict definitia din DEX, frivola este o persoana care se preocupa de lucruri neserioase, care umbla dupa placeri usoare, usuratic. Mie mi-a sunat urat povestea cu frivolitatea si de aceea am reactionat. Cred insa ca experienta dumneavoastra nu o sa va dea voie sa fiti atat de categoric si o sa vizitati in continuare blogul meu, chiar si numai pentru a-l citi pe domnul Mangu. )) Si poate cine stie, o sa si comentati!

    Va doresc o zi buna