Blog de consilier independent, blog de nu te vezi!
V-am spus eu ca baietii nostri din nationala merita sa fie laudati? Au jucat extraordinar si ne-au facut sa ne simtim mandri ca suntem romani. Si in fata Italiei! Nici o strategie a Guvernului nostru nu ar fi reusit sa ne pozitioneze atat de bine. Sper sa nu se grabeasca unii sa il critice pe Mutu pentru ratarea loviturii de la 11 m. Baietii nostri au fost fantastici si ne-au oferit o mare bucurie. In nebunia si tensiunea care ne inconjoara aceste momente au fost ca un balsam pentru sufletele noastre de romani. Avem nevoie din cand in cand de asemenea realizari pentru a ne aduce aminte ca trebuie sa fim mandri de tara noastra.
Am vazut meciul impreuna cu doi buni prieteni, acasa la ei. Au avut ideea minunata de a cumpara stegulete si goarne, exact ca pe stadion. Am urlat pana am ragusit. Mi-am pus stegulete si la masina si m-am bucurat nespus pentru reusita compatriotilor nostri. Si mi-a placut tare mult galeria extraordinara pe care am avut-o pe stadion. Emotionant! Si mi-am amintit si de Campionatul mondial din Italia cand am iesit pe strada dupa fiecare meci castigat si am strigat: “Hai Romania!” Imi doresc sa ajungem din nou la asemenea momente. Sa le tinem pumnii baietilor si sa le uram mult succes!
P.S. Imi cer scuze pentru absenta din ultimele doua zile. O migrena ingrozitoare m-a tinut departe de calculator. Promit insa sa ma revansez in aceasta seara cu cateva raspunsuri.
19 Comentarii la "Mandria de a fi romani"
Guvernul are strategii? Ar trebui sa ia niste lectii de la baieti
Nu sunt un microbist, mai casc însă şi eu ochii, din când în când, la meciuri, cai ales când ele ocupă toate butoanele de pe telecomandă (la mine sunt foarte puţine, nu am programe precum ARTE)
Nu prea am înţeles de ce se bucură lumea, nu mă simt nici foarte mândru şi, lui Mutu i s-a întors aroganţa din momentul în care explica portarului advers cum a fost când i-a dat golul.
Toată lumea spune de români că au jucat bine, ceea ce am văzut eu, neavizat, a fost că în timp ce italieni abia dacă transpiraseră la sfârşitul meciului, românii parca ieşiseră de sub duşi şi aveau momente de panică respiratorie. Dacă era vorba despre naţionala actorilor, înţelegeam, dar zeci de ani de zile naţionala româniei are fotbalişti obosiţi… aceşti oameni au o meserie care presupune să alerge cel puţin 90 de minute, adică zeci de kilometri. Desigur, contează şi cum alergi, dar să rezişti 90 de minute pe teren fără să faci o stare de panică respiratorie din care să-ţi trebuiască o perioadă să-ţi revii, cred că este o condiţie de existenţă a fotbalistului. Cei mai importanţi fotbalişti din echipa României joacă la echipe din străinătate. Mă gândesc… oare cei din străinătate nu văd că nu mai pot respira la final de meci?
Poate ar trebui să mă bucure egalul? Păi următorul meci este cu cea care a învins şi Italia şi Franţa, la scor, vom reuşi noi să scoatem măcar un egal? Dar chiar dacă facem un egal şi bate Franţa sau Italia, automat se califică cine bate. Singura şansă este să nu se marcheze la ei pentru a avea fiecare două egaluri şi o înfrângere. Eu chiar nu văd de unde optimismul calificării.
Poate îmi explică şi mie cineva de ce se bucură toată lumea.
E PRIMA OARA CIND O LACRIMA MI-A VIZITAT COLTUL OCHILOR
abia acum putem sa ne dam seama cine am fost -pina 1989,cine am fost pina in 2007 si cine suntem acum in 2008.
cred ca o mai buna intelegere a ceea ce a insemnat romania in comunism,sub iliescu ,si ceea ce este astazi romania nu se poate.
in comunism jucatorii erau insotiti de atotputernica securitatea care facea din ei niste prizonieri in hotelurile unde erau cazati,supraveghetiati ca cei mai mari dusmani ai natiei.
dupa 90 saracia si interdictiile impuse de tarile u.e. ne-au tinut in batatura-PRIVIND CU JIND LA LUMEA CIVILIZATA,EVENTUAL LA CEEA CE FACEAU MINERII LUI ILIESCU ACUM 18 ANI TOCMAI CIND NATIONALA INCERCA SA SPELE IMAGINEA CELOR 45 DE ANI DE COMUNISM.iar iliescu tocmai acest lucru la inteles,sa dea o proba de noeocomunism-ADUCIND HOARDE DE MINERI CONDUSI DE FOSTI SECURISTI CARE II SUPRAVEGHEAU PE FOTBALISTI SI CARE ACUM FACEAU LEGEA CU PRIZONIERII DIN TARA ,CU CEI 23 DE MIL. DE ROMANI
vazind galeria minunata a romanei prin fata ochilor mei s-au derulat toate aceste imagini,de aceea mi-au dat lacrimile,cit de mult a pierdut acest popor datorita faptului ca atitia ani a incaput pe mina unor oameni-bolnavi de putere,orbiti de frica si de ideea ca ROMANII POT FI LIBERI.
abia acum am confirmarea ca da ,SUNTEM EUROPENI’CA DA STIM SA FIM O NATIE RESPECTATA-BRAVO ROMANI SI UN HUO PT POLITICIENII STAFIDITI CARE INCEARCA IN CONTINUARE SA NE PROPUNA MODELUL APUS IN 2004.
bibliotecare-nu-i un pacat sa nu fii microbist-dar poti totusi atunci cind romanii s-au masurat cu cea mai mare forta a fotbsalului mondial sa intelegi ca putem fi mindri de ce au facut baietii care au imbracat tricourile nationalei romanei.
la bucurie nu trebuie sa ne scoatem ochii,nu trebuie sa fim circotasi.
acest mutu ne-a facut fericiti pe prea multi romani,de prea multe ori ca acvum sa-i sarim la beregata-PINA LA URMA E SI EL OM CA TOTI OAMENI CU BUNE SI CU RELE.
peste tot cautam perferctiunea-nu inteleg de ce o cautam acolo unde ea nu poate exista-OMUL NU ESTE PERFECT-ASA LA CREAT DUMNEZEU,CHIAR DACA ESTE DUPA CHIPUL SI ASEMANAREA LUI-INCEARCA SA-TI TRADUCI ACEASTA SINTAGMA-DUPA CHIPUL SI ASEMANAREA LUI.
avind in vedere ca iti plac speculatiile ,filozofice,poti sa cladesti tot felul de scenarii.
de aceea zic ca e mult mai bvine sa vedem partea plina a paharului.
Am iesit bine din partida cu Italia, campioana mondiala, insa nu trebuie sa ne imbatam cu apa rece, trebuie sa ramanem cu picioarele pe panamt.
o veste trista pt. dl iliescu-
cei pe care ii cauta acum 18 ani in piata universitatii insotit de mineri acum sunt la berna imbracati in galben,dotati cu trompete,fulare si alte alea facind galerie,ati inteles romanei care a scapat din minile lui iliescu.
ce frumoasa e viata-o mai mare revansa ca asta nu este.
Eu sunt foarte mândru de fiinţa română, nu mă pot însă bucura că românii au jucat cu marile forţe mondiale şi nu au bătut. Nu există nici un motiv pentru care noi nu am putea fi o forţă în fotbalul mondial şi totuşi nu suntem. Că mă bucur că le putem ţine piept deşi altădată nu le puteam ţine piept… dar le-am putut ţine piept şi altă dată, de bine de rău am făcut la Constanţa unu-zero cu o echipă naţională care iată că a învins la scor Franţa şi Italia… Nu putem gândi pe baza acestor statistici. România are astăzi jucători la cele mai mari cluburi, Mutu este considerat unul dintre cei mai buni, nu la noi ci acolo, în străinătate, şi acest lucru mi se pare o realizare a României. Nu pot însă să mă acopăr cu gânduri de tipul “România-i cea mai tare bate tot peste hotare”. Oricât aş părea de non-patriot, nu pot aplauda decât ce este superlativ. Eu cred că adevăratul motiv pentru care România nu reuşeşte să fie nr. 1 în fotbal este unul banal, valoarea banului a dărâmat ambiţia şi sufletul. Nu spun că jucătorii naţionalei vin pentru bani, spun că banul în fotbal nu mai permite “luxul” pasiunii. Dacă aş fi vocea poporul, mintea care decide, eu aş spune fotbalului să nu mai joace la rezultat ci la spectacol. Din ce în ce mai mult uităm că scopul tribunelor din jurul terenului au fost construite pentru spectacol, nu pentru scor. Am să aplaud oricând România atunci când va pierde cu 10-0 dar va dovedi în teren pasiune, plăcere, ludic chiar, un joc plăcut ochiului, aşa cum era el acum 30 de ani. Nu-şi mai aminteşte nimeni că sportul se numeşte joc… joc de fotbal, joc de tenis, joc de basket, joc de crichet, joc de oină… astăzi miza face ca jocul de football să nu mai fie joc ci afacere. Dacă priveşti ca afacere sportul, totul pentru puncte, atunci am să aplaud numai câştigul. Ori, ori.
@BIBLOTECARULE-esti un suflet frumos,un cavaler uitat in lumea asta plina de vanitate,rapace si hrapareata,dar cu toate astea viata continua sa trepideze.
schimarea nu-i intotdeauna benefica.
suntem acolo unde ne-am dorit in lumea pe care am visat-o.
nu-i perfecta,dar suportabila si loc pt bucurie si buna dispozitie este intotdeauna.
faptul ca o floarec se deschide,ca un copil se naste,dar si faptul ca asa pacatosi cum suntem noi romanii existam este un motiv de bucurie.
orice mare competetie este un motiv de bucurie,mai ales cind suntem si actori nu numai spectatori.
eu sunt fericit de cite ori ne incrucisam drumurile cu marile forte ale lumii si nu ne facem de rusine.
stiu care este locul nostru,tocmai de aceea am motive sa ma bucur,dupa masa ma voi intilnii cu cei mai buni prieteni ai mei,toti microbisti infocati-O FACEM LATA-sper sa-mi treaca durerea de cap pina marti-bibliotecarule fii bucuros,prea multa seriozitatea uneori dauneaza-si hai sa-i citam pe antici-ECHILIBRU,MULT ECHILIBRU-NICI INTR-O EXTREMA NICI IN CEALALATA.
Multa sanatate, Anca!
Bravo Ancuta. Felicitari pentru un punct de vedere care demonstreaza inteligenta echilibru si bun simt. Se vede ca esti fata icon ului jurnalismului romanesc, Horia Alexandrescu. Tin sa scriu chestia asta pentru ca am citit tot felul de comentarii stupide in ultima zi legat de meciul baietilor.
@Carina,
De strategii nu ducem lipsa, ci de minte! Crede-ma ca sunt cele mai nastrusnice strategii la Ministerul de externe pentru a imbunatati imaginea romanilor in Italia. Iti urez mult succes la examenul de azi! Mai ales ca este ultimul si de maine esti in vacanta!
@Bibliotecaru,
Chiar daca nu sunteti microbist ar trebui sa va bucurati ca o generatie de fotbalisti care a suferit, a patimit, acum reprezinta Romania cu demnitate! Nici nu conteaza daca trecem sau nu de grupe. Echipa Romaniei este, cel putin din punct de vedere al rezultatului, egala campioanei si vicecampioanei mondiale. Asta nu este un motiv de bucurie?
@frank zapa[king],
De acord cu comentariul despre rezultatul echipei nationale.
@Petrisor Socol,
Nu mi s-a parut ca baietii si-au pierdut mintile dupa acest rezultat. Ba dimpotriva.
@Corina,
Multumesc mult Corina!
@Victor,
Iti multumesc mult. Am scris acest text ca orice roman mandru de rezultatul compatriotilor nostri!
@ Anca Alexandrescu
Da, noi suntem egali lor şi Olanda este mama şi tatăl campioanei şi vicecampioanei… Motivul meu de bucurie ar fi ca România să joace un joc interesant şi frumos, aşa cum era acum 30 de ani când eram copil. Altfel dezvoltăm construcţii contradictorii, nu contează rezultatul dar contează că am făcut egal cu ei. Din păcate în sportul zilei de astăzi rezultatul este tot ce contează. Sportul a început ca un spectacol, ca o provocare, ca un joc, ca o întrecere prietenească şi s-a transformat într-o meserie-profesie ghidată pe bani. Lucru care mi se pare cel mai de neiertat este că acest profesionalism face din jucător o marfă. Eu mă întreb, cei care ţin cu o echipă din campionat realizează că jucătorii sunt nişte angajaţi, îşi dau ei seama că echipa nu mai înseamnă nici măcar patronul, doar culorile clublului, cel mult?
Sportul, în general, a degenerat. Nu mai este de mult timp acel “mentosano in corpore barosano” (cum spuneam în copilărie). Sportul a ajuns o afacere şi o profesie din care ieşi, de cele mai multe ori, schilodit şi beţiv. Ei bine eu nu mă bucur că suntem egalii unor echipe performante anul trecut şi zdrobite anul acesta de cea cu care urmează să jucăm. Dar m-aş fi bucurat, chiar dacă luam bătaie, să văd un joc cu jucători fericiţi, frumoşi în bucuria lor de a juca fotbal, cu driibling a la Dobrin, cu lovituri de cap a la Dudu Georgescu…
Pot spune ca esti o raritate in a afirma :”Sunt alaturi de Adrian Nastase de 11 ani si inca nu mi-a trecut” o raritate in sensul ca esti o tanara ce acheseaza principilor de stanga. Se poate spune ca Romania a fost guvernata timp de 50 de ani de stanga in diversele ei forme comunism , social democratie si drept urmare avem si un rezultat ce face obiectul acestei guvernari si anume o Romanie aruncata in tenebrele promiscuitatii, o Romanie sordida a carei virtute o reprezinta o societate pt care cultura este demult istorie o societate pt care menelele sunt imn national iar posturi tv ptrecum OTV-ul sunt televiziune nationala!Ne- am obisnuit in a afirma ca:” Asta e Romania” , “Traim in Romania” “Asta-i romanul” s.a.m.d. ne-am obisnuit ca tari occidentale sa ne ne trateze in majoritatea cazurilor cu dispret si sa ne arate cu degetul , ne-am obisnuit ca noi sa face legea folosind forta fizica ne-am obisnuit sa decelam cu multa ostentatie titulatura de “Smecher” si sa privim cu multa mandrie si perseverenta pe cei ce sunt certati cu legea! Asa arata Romnia cotidiana intro scurta intospectie dupa 50 de ani de sanga. Ne infundam mereu intro angoasa cronica numita prostie si refuzam cu obstinatie tratamentul Uniuni Europene.Sincer am considerat ca U.E. reprezinta un revirement pt Romania si m-am inselat Uniunea a inteles de mult vectori ce guverneaza mentalitatea romanielo si s-au resemnat in a fi un stat de frontiera un stat ce nu v-a sta niciodata de facto si de iure la masa cu tarile dezvltate di Comunitate.Asa ca retine un aspect in orice domeniu fie ca vorbim de sprort , cultura ori politica functioneaza principiul acuitaii celor ce spun simplu:Asta-i Romania ce vrei?!”
Lasa un raspuns