Ca orice om, la sfarsit de an, am facut un bilant. Cu bune si cu rele. Au fost multe momente triste peste care am reusit sa trec, intr-un final. Nu am sa vorbesc despre toate pentru ca sunt lucruri mult prea intime. Dar anul acesta am invatat un lucru important. Si anume, ca sanatatea este mai importanta decat orice altceva. La inceputul anului mi-am pierdut o prietena tare draga care multi ani mi-a fost ca o sora. O boala necrutatoare a luat-o de langa noi. Cateva luni mai tarziu un doctor imi dadea de inteles ca as putea fi si eu in aceeasi situatie. Am avut doua luni de zbucium si analize repetate. Intr-un final s-a dovedit ca a fost alarma falsa. Dar sistemul meu de valori s-a rasturnat complet dupa acele momente. Atunci mi-am dat seama ca cel mai important lucru este sa fii sanatos. Restul vine de la sine. Mai greu sau mai usor. Auzeam acest lucru mereu in jurul meu dar stiti cum e: pana nu ti se intampla, nu crezi cu adevarat. Asa incat am inceput sa privesc altfel lucrurile in jurul meu.

Nu am sa vorbesc despre realizarile mele din acest an (sunt multe si ma bucur pentru ca am muncit enorm) ci vreau doar sa multumesc celor care intr-un fel sau altul mi-au fost alaturi. Si au contribuit la reusitele mele. Nu am luat premiul Oscar dar ceea ce mi s-a intamplat anul acesta de Craciun este mult mai important decat daca l-as fi luat. Deci sa trecem la multumiri. Vreau sa ii multumesc tatalui meu pentru cum m-a educat si pentru cum a stiut sa ma ambitioneze sa ajung aici. Sper ca si eu sa fiu un parinte la fel de bun cum este el. Apoi vreau sa ii multumesc lui Adrian Nastase pentru faptul ca “m-a suportat” si in acest an cu criticile si rautatile mele care uneori il scot din minti. Le multumesc si colegelor mele de la birou pentru ca suntem o ECHIPA extraordinara.

Mai multumesc si angajatilor de la Monitoring media care au facut, prin munca lor,  ca aceasta firma sa fie respectata si apreciata. Si acum urmeaza prietenii sau as putea spune chiar familia mea. Pentru ca toti facem parte dintr-o familie. Primul pe lista este profesorul Bogdan Teodorescu. Cel fara de care nu as fi putut fi atat de echilibrata si nu as fi luat cele mai bune decizii. Apoi urmeaza Paul, Silviana, Lavinia, verisoara mea Ana Maria, Gratiela, Madalina, Anuca, Pisu, Elena, Catalina, tanti Mioara, Ramona, Marius, Stefan, Catalin, Gabi, maicutele Anisia si Teofana si parintele de la manastirea Ciorogarla care s-au rugat mereu pentru mine. Mi-e teama sa nu uit pe cineva. Nu in ultimul rand as vrea sa ii rog pe cei pe  care i-am suparat in vreun fel anul acesta, sa ma ierte si le promit ca anul viitor ma voi stradui sa fiu mai buna.

Nu, nu  am uitat nici de voi. Partenerii mei de pe blog. Va multumesc din suflet si voua pentru ca ati fost alaturi de mine din prima clipa si sper ca anul ce urmeaza sa nu va dezamagesc si sa va pot oferi cat mai multe subiecte interesante de dezbatere.

In final vreau sa ii multumesc LUI pentru ca mi l-a adus in viata mea pe Adrian. Si pentru ca i-a dat puterea si rabdarea necesare sa ma inteleaga, sa ma accepte si sa ma iubeasca asa cum sunt eu.

Acestea fiind spuse ma declar fericita si multumita pentru ca va am pe voi toti in viata mea!