Sorin Rosca Stanescu sau “nasu”, pentru cei care am lucrat cu el ani de zile, a anuntat ca paraseste ziarul Ziua. Nu pleaca din presa dar a incheiat o etapa. In curand va ocupa o pozitie mult mai importanta in acelasi trust. S-a tot vorbit si s-a scris despre asta ieri. Eu vreau sa folosesc insa acest moment si sa spun cateva cuvinte despre Sorin. Am avut sansa sa fiu in echipa lui si am invatat foarte multe lucruri in acea perioada. Dupa ce ne-am format toti la scoala lui Ion Cristoiu, o echipa destul de numeroasa l-a insotit pe Sorin Rosca Stanescu in alte doua proiecte. “Ultimul cuvant” si mai apoi “Ziua”.

“Ultimul cuvant” a fost un proiect esuat din motive de investitori. Pacat. A fost un concept poate prea indraznet pentru acea perioada. Dupa cateva luni de framantari s-a nascut cotidianul “Ziua”. Pana la aparitia efectiva a ziarului insa, am avut sansa sa il cunosc si mai bine pe Sorin. Este unul din putinii directori de ziare care si-a aparat oamenii, s-a luptat pentru ei si nu i-a uitat niciodata, chiar daca la un moment dat au plecat din echipa. De la el am invatat ce inseamna sa fii un bun manager. Am pornit cu o mana de oameni ziarul “Ziua”, cu foarte putini bani, pe o piata deja suprasaturata. Dar am avut sansa sa ii fim alaturi lui Sorin. Care nu s-a lasat si a reusit. Si care are si meritul de a fi promovat cel mai puternic, intr-un cotidian, jurnalismul de investigatie, anchetele si dezvaluirile. Si a reusit sa zguduie scaunele multora cu anchetele aparute in “Ziua”

Eu mai am un motiv personal sa ii multumesc ”nasului” si sa ii fiu recunoscatoare toata viata. Intr-un moment foarte delicat al existentei mele, cand deja plecasem din presa, mai precis in 1998,  mi-a propus un proiect care mi-a fost tare drag. “Ziua USA”. O editie saptamanala pentru romanii din New York si imprejurimi. Am acceptat imediat sa conduc acea echipa si a fost o experienta inedita.  M-am desprins tare greu de colegii mei, atunci cand am decis sa raman definitiv in politica.

Asadar, la acest final de etapa as vrea sa ii multumesc lui Sorin pentru modul cum a stiut sa isi faca echipa, sa fie prieten cu oamenii cu care a lucrat si sa aiba grija de ei, ca de proprii copii. Multumim “Nasu”! Ii invit pe toti cei care au fost la un moment dat in echipa lui Sorin sa ii spuna cateva cuvinte in acest moment, cred, nu foarte usor pentru el. Pentru ca se rupe practic de un proiect de suflet!