Titlul s-ar potrivi si situatiei create cu ministrul administratiei si internelor. Sper insa ca nu am sa dezamagesc pe nimeni daca voi continua sa raman in “afara” scenariilor si zvonurilor pe care le citesc zilnic pe diverse bloguri. Am spus inca din luna decembrie ca nu ma voi grabi sa comentez si sa speculez absolut nimic in legatura cu aceasta alianta si cu modul cum va functiona ea. Bunul simt dar si experienta ma obliga sa acord un ragaz de cateva luni acestei formule de guvernare. Asadar, textul pe care vi-l propun astazi are legatura cu ministrul culturii.

Il cunosc pe Theodor Paleologu sau Toader cum ii spun apropiatii de foarte multi ani, inca de pe bancile scolii. Am fost colegi de clasa (cred ca in clasa a 7-a), la liceul Zoia Kosmodemianskaia. L-am reintalnit in 2004, pe holurile Guvernului cand am aflat ca doreste sa intre in diplomatie. Stiind ca familia sa are legaturi mai degraba cu PNL, decat cu PSD, m-am mirat. Dupa alegeri insa si-a vazut visul cu ochii si colegii liberali l-au trimis ambasador. Nu comentez activitatea sa in aceasta calitate pentru ca nu am detalii. I-am citit insa textele publicate pana in 2004 in ziarul Ziua, unde colabora. Dar nu ma gandeam atunci ca voi ajunge sa scriu aceste randuri despre el.

Atitudinea sa fata de marii artisti ai Romaniei este cel putin sfidatoare. Sa fi uitat domnul ministru Paleologu valorile cu care a crescut in familia sa? Au reusit PD-L si Traian Basescu sa ii “spele” creierul in asa hal incat sa uite ca este ministrul culturii si ca in aceasta calitate trebuie sa apere valorile Romaniei? La dezbaterile din campania electorala parea foarte activ si foarte preocupat. Nu comentez trecerea sa de la PNL la PD-L. Este dreptul sau la optiune. Dar nu pot ramane insensibila la tacerea sa prelungita in fata situatiei in care au fost pusi marii actori ai tarii noastre. Aceea de a opta intre pensie sau a juca pe scena in continuare. Zile intregi acesti monstri sacri au fost protagonistii emisiunilor de stiri. Si de la minister nu s-a auzit nici macar un cuvant. Nu a putut sa il invete pe presedintele Basescu nici numele corect al marelui actor Victor Rebengiuc. Ceea ce mi s-a parut insa strigator la cer a fost faptul ca am descoperit in ziarul “Cotidianul”, acum vreo doua zile, ca domnul ministru vorbeste mai nou prin intermediul sefului de cabinet!!!!!!! Sunt dezamagita si nu ma asteptam la asa ceva din partea lui Toader. Face parte din generatia mea si de aceea dezamagirea mea este si mai mare. Astept comentariile voastre!

Nu o sa fac apel la reclama cu Dorel, precum fostul premier Tariceanu. Desi sa va spun sincer majorirtatea comentariilor facute in ultima perioada sunt mai mult decat pertinente. Si nu ma refer numai la fostul premier, ci si la jurnalisti, comentatori etc. Sunt insa suficient de duri cei din presa asa incat eu am sa ma limitez doar la domeniul meu: comunicarea. Acest guvern, care se bucura de o majoritate zdrobitoare, pare sa aiba o problema (pe langa multe altele pe care le stiti deja). Pare a fi un Guvern “inchis”. Inchis sub cheie dar si cu deficiente mari de comunicare.

Ca niciodata, Guvernul instalat de curand, nu se bucura de nicio zi de liniste din partea presei si a comentatorilor. Deciziile contradictorii, gafele, birourile aparute peste noapte in Palatul Victoria, balbaielile repetate si interventiile presedintelui Basescu par a contura un Guvern cu grave deficiente de comunicare. Nu au purtator de cuvant, nu exista sef la Agentia de Strategii Guvernamentale, nu exista o coordonare a comunicarii si nimeni nu raspunde in fata avalansei de informatii care apar in fiecare zi in presa. Nimeni nu le confirma, nimeni nu le infirma. Si mai grav, fiecare ministru face ce poate din acest punct de vedere. Unii reusesc sa isi gestioneze cat de cat aceasta comunicare, avand experienta sau consilieri buni. Altii insa merg din gafa in gafa si cred ca daca apar intr-o emisiune pot sterge cu buretele interventiile care cu numai cateva ore in urma transformau tara intr-un butoi de pulbere.

Comunicarea pare a lipsi si in relatia cu ceilalti parteneri, nu numai in cea cu presa si cetatenii. Majoritatea deciziilor luate au fost rapid contestate de cei care erau vizati. Unii au dreptate, altii nu. Insa toate aceste lucruri trebuie comunicate, explicate. Trebuie insa sa recunosc faptul ca exista totusi un canal de comunicare ce functioneaza perfect: cel cu presedintele Traian Basescu. Dupa ce si-a “vazut visul cu ochii”, presedintele Romaniei preia si rolul de premier. Politician abil si cu mare experienta, presedintele pare sa ne pregateasca ceva pentru anul 2009. Dar despre asta am sa vorbesc intr-o alta postare. Pana atunci insa va invit sa faceti cateva comentarii despre noul Guvern si problemele sale.

P.S. Si eu am o problema de “comunicare” si va rog sa ma intelegeti in perioada aceasta. Ultimele saptamani de sarcina m-au facut sa reduc timpul acordat politicii, in favoarea pregatirilor pentru venirea pe lume a celor doi bebelusi. Nu am sa dispar insa. Voi fi in continuare aici, alaturi de voi.

La multi ani, dragii mei! Am pasit in noul an si vreau sa va doresc si eu sa aveti un an linistit, echilibrat, sa fiti sanatosi si sa reusiti sa va indepliniti tot ce v-ati propus. Cu siguranta nu va fi un an usor. Dar cu inteligenta si echilibru sunt convinsa ca vom reusi sa depasim eventualele greutati. Nu ma aventurez in comentarii politice inca. Avem suficient timp dupa 5 ianuarie. Sa savuram aceste zile minunate si sa ne incarcam bateriile pentru ce va urma!

Am ezitat sa scriu despre acest subiect amplu dezbatut in ultimele zile. M-am gandit ca textul meu este posibil sa contina o doza mare de subiectivism, avand in vedere ca peste numai doua luni voi deveni mama. Si totusi, ma incumet sa scriu cateva idei pentru ca efectiv m-au ingrozit unele din comentariile pe care le-am citit pe site-ul Realitatii tv. De exemplu, cineva spunea ca cei care s-au decis sa aiba copii sa isi asume acest lucru si sa nu stea cu mana intinsa la stat. Sau altcineva spunea ca o mama care are un venit de 100 milioane pe luna nu are nevoie de indemnizatie pentru ca oricum isi permite sa creasca un copil. Oameni buni, in ce tara traim? Cum este posibil ca in Romania anului 2008 sa gandim asa?

Nu contest faptul ca exista si cazuri de femei care prefera sa aduca pe lume copii unul dupa altul si stau acasa doar pentru ca statul le asigura lunar o suma fixa. Insa de aici si pana la a generaliza este o mare distanta. Va asigur ca o femeie de cariera care are un castig peste medie nu se va gandi sa stea acasa mai mult de 6 luni, maximum 1 an. Pentru simplul fapt ca nu isi permite. Dupa doi ani de zile te deprofesionalizezi, rupi contactul cu lumea in care lucrezi si nimeni nu iti admite aceasta pauza lunga. Pe de alta parte insa nu poti lua acest drept unei mame. Si ea, si copilul au nevoie sa stea in primele luni de viata impreuna. Nu poti pedepsi o mama cu un venit mai mare pentru ca aduce pe lume o noua viata.

Asadar, dupa parerea mea ar trebui gasita o cale de mijloc. Nu cred ca plafonarea sumelor acordate reprezinta o solutie, cum nici suma de 6 milioane nu cred ca este suficienta pentru ingrijirea unui copil nou nascut. Cine are copii, stie exact ce chelutieli faci lunar. Am vazut diverse comparatii cu alte tari. Da, este adevarat in SUA de exemplu, mamicile pot sta acasa maximum 3 luni, in altele 4 sau 6 luni si in unele chiar un an. Cu un procent din venituri intre 75% si 100%. Insa nu luam in calcul un lucru esential. Faptul ca in aceste tari mamicile pot beneficia de servicii alternative: crese sau bone la preturi rezonabile si servicii medicale serioase. Dar la noi? Cate familii isi permit sa angajeze o bona adecvata sau sa isi duca bebelusul la cresa? Mai sunt crese in Romania? Foarte putine.

Eu cred ca ar trebui aleasa o solutie combinata. In primul rand as reduce perioada de la 2 ani la 1 an. As lasa un procent din salariu in jur de 80%, dar nu mai putin de 6 milioane sa spunem, pentru a proteja si mamicile cu venituri mici. Si as lasa si optiunea pentru al doilea an dar cu un procent undeva la jumatate. In paralel insa, as dezvolta un program national de reinfiintare a creselor pentru a crea o alternativa acestor mamici. E posibil insa ca statul sa nu isi permita o asemenea investitie intr-un timp atat de scurt insa daca vom construi un concept cu trei surse de finantare: bugetul de stat, bugetul local si parintii, sunt convisa ca s-ar putea infiinta rapid multe crese.

As vrea sa mai lamuresc doua probleme. Mamele de gemeni si tripleti sunt cu adevarat in dificultate pentru ca nu pot creste doi, trei sau mai multi copii cu 10 milioane pe luna. Nu este “vina” lor ca au avut norocul sa aduca pe lume mai multi copii odata. Dar nici nu sunt de acord cu ideea de a inmulti suma acordata mamicilor cu numarul de copii (asta in cazul in care ar ramane un procent de 85% din venituri, nu in cazul celor 6 milioane). S-ar putea gasi o formula de a adauga in procent la suma initiala pentru fiecare al doilea sau al treilea frate. O solutie clar trebuie gasita si in acest caz insa. Asadar, cred ca rezolvarea ar putea fi destul de simpla. Dar numai in cazul in care exista bunavointa si cineva GANDESTE. Voi ce parere aveti despre acest subiect?

Astazi este ziua prietenei noastre dragi, Lavinia. Implineste o varsta frumoasa: 30 de ani. Pe unele femei le sperie aceasta varsta. Si eu am avut acest sentiment insa pot spune cu mana pe inima ca este o varsta minunata. O varsta a implinirilor si a confirmarilor. Asa cum spuneam si anul trecut, Lavinia mi-a fost alaturi si imi este atat in momentele grele dar si in cele frumoase. Si pentru asta ii multumesc din suflet si ii urez sa fie sanatoasa, sa aiba o viata frumoasa si sa isi implineasca in anul care vine toate dorintele. La multi ani, prietena draga!

P.S. Urez “La multi ani!” si tuturor celor care poarta numele de Stefan si Stefania. Si un gand special pentru Stefan al nostru de la Monitoring media.

P.S. 2 Atasez si o fotografie cu mine si Lavinia, facuta in vacanta din Grecia.

Astazi este Ajunul Craciunului. Al doilea Craciun alaturi de voi. Astazi vom lasa in urma toate supararile, vom fi alaturi de familie si de cei dragi si ne vom bucura de aceasta sarbatoare minunata. In jurul bradului, cu sarmale si cozonaci vom incerca sa tragem linie si sa fim fericiti. Va urez tuturor sa aveti sarbatori fericite, multa sanatate, liniste in suflet si un an cat mai bun. Craciun Fericit!

P.S. Aseara am impodobit si noi bradutul si m-am gandit sa vi-l arat. Este ultimul Craciun in doi. Urmatorul va fi in patru. Abia asteptam!

P.S.1 Dupa cum ati vazut nu am mai scris nimic de mai bine de o saptamana. Am fost tentata sa vorbesc despre aranjamente, negocieri si discutii care nu au ajuns in presa, insa mi-am dat seama ca nu are sens. Prefer sa nu stric atmosfera sarbatorilor. Vom avea un an intreg sa vorbim despre aceste lucruri.

In contextul celor intamplate astazi si a conflictelor care se intrevad din toate partile, nu imi ramane decat sa va recomand sa va relaxati cu un film absolut haios pe care l-am vazut ieri: “Chiuhuahua de Beverly Hills”.

P.S. Nu va mai pierdeti vremea! Basescu lucreaza pentru dumneavoastra!

Aseara am vazut si eu cum arata centrul Bucurestiului impodobit pentru sarbatori. Desi plec foarte tarziu de la birou, evit drumul prin centru din cauza aglomeratiei infernale. Aseara insa am fost nevoita sa merg exact pe acolo. Si sunt tare dezamagita. Ma asteptam la ceva de bun gust. Nici pana acum aranjamentele de Craciun nu au excelat.Dar parca anul acesta combinatia de culori si modelele alese pentru ornamente sunt ingrozitor de urate. Ca sa nu mai vorbesc de acel albastru orbitor din intersectiile de la Piata Universitatii si Piata Romana.

Nici ideea cu acele casute de lemn care blocheaza centrul sau orice parcare libera (ati vazut asa ceva?) nu mi s-a parut stralucita. Recunosc sincer ca am “abuzat” de relatia de prietenie cu Sorin Oprescu si i-am recomandat luni dimineata sa faca o plimbare in zona Unirii ca sa vada ce blocaj a produs cu acele casute. La fel de sincer recunosc faptul ca m-a sunat imediat inapoi si dupa ce s-a convins ca nu se mai poate circula in zona, a luat decizia sa redeschida circulatia. Ma bucur totusi ca inca mai reactioneaza si la ce ii spun cei din afara Primariei. Stau insa si ma intreb cat de greu o fi sa se aseze toti primarii de sectoare la aceeasi masa cu primarul general si sa “gandeasca” o decorare unitara a intregului oras si sa tina cont poate si de ce vrem noi? Pentru ca in definitiv aceste decoratiuni sunt platite din taxele si impozitele platite de noi. Dar cui ii pasa? In orasul vostru cum este?

P.S. Vreau sa le spun celor care insista sa comentez ce se intampla in ultimele zile in legatura cu negocierile dintre PSD si PD-L ca nu voi face acest lucru decat atunci cand lucrurile vor fi transate intr-un fel sau altul. Si asta doar daca va fi cazul. Si nu mai incercati sa sugerati ca sunt dezamagita sau trista pentru ce se intampla. Ci pur si simplu incerc sa fiu acelasi om corect si echilibrat care nu se grabeste sa traga concluzii “pe surse”.

Cineva s-a grabit sa ma chestioneze (cu satisfactie) in legatura cu afirmatia mea vizavi de faptul ca puterea “tradatorilor” de serviciu a scazut mult. Desigur, in urma votului de ieri. Eu nu m-am grabit sa raspund pentru ca lucrurile nu sunt foarte clare. Nu pun la indoiala intelegerea PSD cu PD-L. Insa mai este mult pana lucrurile vor fi batute in cuie. Probabil se va ajunge la o formula, daca Traian Basescu isi doreste cu adevarat.

Altii s-au grabit sa spuna ca o grupare a castigat iar alta a pierdut. Dupa parerea mea, la acest moment, nimeni nu a castigat si nimeni nu a pierdut. Sigur, ma refer la PSD. Acum, cand stiu exact cum s-au derulat lucrurile in ultimele doua zile am sa ii contrazic pe cei care au incercat astazi sa il prezinte pe Miron Mitrea ca fiind cel care a influentat decisiv votul de ieri. Nu, decizia de ieri a fost influnetata decisiv de Mircea Geoana. Miron Mitrea a fost doar sperietoarea presedintelui Traian Basescu pentru presedintele PSD. Fara discursul lui Geoana din final, pro alianta cu PD-L, votul nu ar fi aratat asa. Cum dealtfel, cei din teritoriu poate nu ar fi votat asa daca presedintele lor nu le-ar fi pus intrebarea sub aceasta forma: “la guvernare cu PD-L sau in opozitie cu PNL?”. Mircea Geoana a ”uitat” probabil sa le spuna colegilor in sedinta ca in noaptea dinainte Tariceanu i-a propus sa semneze un protocol preliminar si el a refuzat.  

In fine, sedinta a trecut, votul s-a dat si nu inteleg de ce unii acum se straduiesc sa spuna ba ca s-a incheiat nu stiu ce epoca in partid, ba ca unii sunt mai puternici ca altii. S-a luat o decizie, se merge mai departe la negocieri si apoi in Consiliul National se vor vota atat candidatii pentru Guvern cat si protocolul de guvernare. Lucru deloc usor. Si nu pentru ca cei care s-au opus aliantei cu PD-L vor incerca sa blocheze pasii urmatori. Ci pentru ca cei care au votat pentru alianta cu PD-L se viseaza deja ministri. Cum Executivul nu are mai mult de 24 de posturi, nu stiu cum se vor imparti ele intre 41 de persoane. Una din cele mai aprigi lupte se va da pentru Ministerul justitiei. Victor Ponta pare a fi favorit pentru acest post. Insa nu stiu in ce masura PD-L va renunta in favoarea PSD la acest minister dupa ce toata campania a defilat cu Monica Macovei ca unul din viitorii ministri. Apoi Mitrea ar vrea si el sa isi impuna pe cineva la justitie. Pe Corina Dumitrescu, sotia parlamentarului de Vrancea Cristian Dumitrescu. Nu intru in amanunte cu acest subiect. Sunt convinsa ca cei interesati vor afla si alte lucruri. Sa nu uitam si dorinta celor de la PSD sa preia Ministerul de interne. Din nou un minister dorit si de PD-L pentru Vasile Blaga. Ca sa nu mai vorbesc de Ministerul finantelor si Ministerul apararii. Asadar negocierile vor fi dificile. De aceea nu m-as grabi sa spun acum cine a castigat si cine a pierdut. Vom trai si vom vedea cine a avut dreptate…

P.S. Despre pericolele pe termen lung pentru PSD, in varianta Aliantei cu PD-L, voi discuta cu alta ocazie.

Probabil la ora la care veti citi acest text v-ati gasit in ghetute cadourile de la Mos Nicolae. Sunt convinsa ca ati fost suficient de cuminti ca sa primiti macar o cutie de bomboane si sa va bucurati de o zi speciala care marcheaza inceperea sarbatorilor de iarna. Urez “La multi ani!” tuturor celor care poarta numele de Nicolae, Nicoleta si alte derivate!

Asa cum spuneam si anul trecut, este singura zi in care recunosc sincer ca ma cheama si Nicoleta! Astept cadourile…Cel de la sotul meu a sosit deja si este tare frumos. Si mai astept cu nerabdare primul Mos Nicolae alaturi de fetita si baietelul nostru care se pregatesc sa ne umple viata. Sa aveti o iarna frumoasa si linistita.
P.S. Va rog sa imi permiteti ca astazi sa nu fac niciun comentariu legat de politica. Pe langa aceasta sarbatoare minunata, astazi comemoram trei saptamani de la “plecarea” bunicii mele dragi. Nu ma pot gandi la nimic altceva…