Scriam in urma cu o saptamana despre faptul ca am fost invitata intr-o delegatie la Bruxelles, pentru o serie de discutii cu oficiali ai Comisiei Europene. Nu am vrut sa insist pe subiect desi ni s-au spus o gramada de lucruri interesante si despre mecanismul de monitorizare si despre fondurile structurale si de asemenea ni s-a raspuns la cateva intrebari importante. Pentru ca unele discutii au fost “off the record” nu am dorit sa vorbesc aici despre ele insa vazand astazi comentariile unui jurnalist de la Cotidianul m-am decis sa povestesc cate ceva. Sigur, ma veti intelege ca am sa protejez sursele pentru ca asa este corect dar am sa va spun cateva lucruri care poate vor lamuri si declaratia premierului Tariceanu de ieri.

Prima referire va fi la domnul Mark Gray. Eu am pus intrebari la Burxelles in legatura cu declaratiile domniei sale dar si in legatura cu pozitia oficiala a domnului Gray. Domnia sa nu este purtator de cuvant al presedintelui CE (asa cum gresit se afirma in Romania) si este unul din cei 50 de purtatori de cuvant din departamentul de comunicare. Desi ni s-a spus ca domnul Gray este arondat la Secretariatul general al CE (care are in responsabilitate mecanismul de cooperare si verificare), pe site-ul Comisiei domnia sa apare la departamentul de coordonare si planificare. In fine, ideea e ca toate comentariile domniei sale in legatura cu schimbarea unei persoane din fruntea DNA au depasit cu mult atributiile si statutul domnului Gray. Nici macar reprezentanta Secretariatului general al CE nu si-a permis sa faca asemenea comentarii in discutiile cu delegatia de consultanti romani. Ba dimpotriva, a subliniat faptul ca reprezentantii CE nu sunt interesati de persoane, ci de functionarea corecta a insitutiilor. Iar atunci cand a venit vorba despre cazurile de coruptie ne-a explicat, pe un ton foarte echilibrat, ca toate tarile din UE se lupta cu aceasta problema.

Multi s-au grabit sa comenteze declaratia premierului Tariceanu in legatura cu inoportunitatea politica a deciziei Senatului de a modifica modalitatea de numirea a sefilor de Parchete. Si am sa va explic la ce s-a referit premierul cand a facut aceasta afirmatie. Acest subiect s-a discutat si in intalnirile delegatiei noastre de acum o saptamana. La acest capitol ni s-a spus verde in fata ca daca era vorba despre o alta tara, asemenea comentarii (precum cele facute de domnul Gray) ar fi fost considerate inacceptabile. Dar avand in vedere lobby-ul impotriva Romaniei al unui anumit grup din PE, cu sprijinul a trei tari importante (pe care nu am sa le numesc tot din motive de discutie “off the record”), nu avem altceva de facut decat sa punem capat acestui mecanism de supraveghere. Din acest punct de vedere decizia din Senat ar fi poate politic inoportuna. Insa tot premierul a precizat ca in Europa exista ambele modalitati de numire, ceea ce inseamna ca nu este o chestiune care teoretic ar trebui sa ne creeze probleme. Am sa inchei spunand ca practic avem de-a face cu un dublu limbaj in legatura cu aceste subiecte, din cauza unui puternic lobby anti-Romania al unor grupuri politice, cu sprijinul partenerilor sai din tara noastra.

In urma cu doua zile Administratia prezidentiala trimitea un comunicat prin care anunta ca presedintele Traian Basescu a decis sa il dea in judecata pe jurnalistul Cristian Oprea de la Cotidianul. Unii s-au aratat surprinsi de acest gest. Probabil pentru ca erau obisnuiti cu un presedinte care isi facea dreptate singur in fata jurnalistilor care il deranjau, folosind diverse apelative: “gaozar”, “tiganca imputita” etc. Altii au considerat ca pe presedinte l-au lasat nervii pentru ca este crticat de tot mai multi jurnalisti. Eu cred insa ca acest gest a fost mai degraba un avertisment.

Au fost nenumarati cei care au scris articole mult mai dure decat jurnalistul Cristina Oprea si presedintele Basescu nu a luat o astfel de decizie. In definitiv, despre subiectul “trocului” dintre PRM si PD-L si contributia lui Traian Basescu, s-a vorbit in toata presa. Ma indoiesc ca jurnalistul de la “Cotidianul” este un adversar al presedintelui Romaniei. Il cunosc pe Cristian Oprea de vreo 10 ani. Intr-o vreme a lucrat si la Cotroceni, cand presedinte era Emil Constantinescu. Este un bun profesionist dar niciodata nu a avut asemenea conflicte.

Cred insa ca mai degraba presedintele pare a transmite un mesaj jurnalistilor care l-au sustinut pana nu demult si acum il critica. Doar nu ne inchipuim ca presedintele s-a simtit mai umilit de acest text decat de gestul PD-L de a-l sustine pe Vadim Tudor. Ca demersul presedintelui Basescu nu este atat de hotarat o dovedeste si cel de-al doilea comunicat livrat de Administratia prezidentiala. Daca jurnalistul Cristian Oprea va spune ca regreta cele afirmate, Traian Basescu isi retrage plangerea. Intersanta precizare. In primul comunicat parea ca randurile aparute in “Cotidianul” erau atat de grele pentru imaginea presedintelui Romaniei incat nu avea altceva de facut decat sa il dea in judecata pe autor. In mod normal, reactia fireasca este exact invers. Adica intai ceri jurnalistului sa rectifice cele afirmate si abia apoi il dai in judecata (in cazul in care nu iti indeplineste cerinta). In fine, dupa parerea mea acest gest nu este altceva decat un alt joc al lui Traian Basescu. Dar tare mi-e teama ca astfel de lucruri il vor costa…

Astazi am avut bucuria sa devenim parintii spirituali ai micutei Lara Isabela, fetita unor buni prieteni. Am avut emotii mari desi nu sunt in aceasta postura pentru prima oara. Lara a fost cuminte si ne-am bucurat de fiecare gest pe care l-a facut in timpul ceremoniei. Sper din tot sufletul sa fie un copil sanatos, sa aiba noroc si sa ii fim mereu alaturi. La multi ani, Lara!

Dupa botez, Lara a dormit linistita

“Traian Băsescu: Eu vă asigur că dacă analiza sau avizul de legalitate pe care mi l-au dat juriştii de la Cotroceni nu este corect, ei rămân fără loc de muncă mâine, pentru că preşedintele s-a angajat, într-o dezbatere publică, în baza unui aviz dat de jurişti, de jurişti de la Cotroceni.” Asa ne spunea presedintele Romaniei in urma cu cateva zile la TVR. A venit ziua deciziei la Curtea de Apel si se pare ca juristii de la Cotroceni nu au avut dreptate. Am asteptat sa se tina de cuvant. Sigur, nu mi-am facut iluzii ca va fi altfel decat atunci cand a promis ca isi da demisia in 5 minute. Dar nici nu m-am gandit ca va gasi o noua “smecherie” sa iasa din aceasta poveste cu fata curata.

Mai precis, a incercat sa arunce din nou pisica moarta in curtea premierului Tariceanu. Adica vezi doamne daca premierul a afirmat ca avea o solutie legislativa de rezerva in cazul in care decizia Curtii de Apel ar fi fost in favoarea contestatiei PRM, a recunoscut implicit ca Hotararea este nelegala! Logic, nu? Sau mai corect spus…logica prezidentiala. M-a amuzat teribil cum Adriean Videanu s-a grabit sa preia ieri la Realitatea tv aceasta teorie si incerca sa ii convinga pe colegii din studio ca are dreptate. In fine, ideea era ca asteptam inca niste demisii de la Cotroceni sau o explicatie din partea presedintelui. Cred insa ca nu va putea spune ca cei de la Curtea de Apel nu cunosc legea…Voi ce credeti?

De ieri ma aflu la Bruxelles, intr-o vizita origanizata de Comisia europeana pentru consilieri si consultanti politici. Desi sunt numai doua zile de intalniri si dezbateri, temele abordate sunt foarte interesante. Astazi ne-am intalnit si cu comisarul european Leonard Orban care ne-a spus lucruri foarte interesante. Din pacate, nu pot sa va povestesc pentru ca au fost comentarii “off the record”. Pot insa sa va spun doar ca au legatura cu declaratiile unor oficiali ai Comisiei in legatura cu schimbarea lui Daniel Morar de la DNA.

Nu stiu insa cat de interesante or sa vi se para intalnirile noastre si dezbaterile despre absorbtia fondurilor structurale, despre monitorizarea Romaniei si Bulgariei dar si despre Rusia. Am vrut insa sa va spun cateva cuvinte despre aceasta experienta pentru ca am constatat cu placere si bucurie ca noua generatie vine puternic din urma. Din delegatie fac parte o serie de tineri, alaturi de renumiti profesori si specialisti. Desi acesti tineri sunt de la toate partidele din Romania, discutiile au fost mai mult tehnice decat politice. M-am bucurat sa vad ca acesti tineri nu preiau (cel putin la acest moment) atitudinea celor mai vechi in politica si sunt deschisi, pregatiti si preocupati de ceea ce se intampla in tara lor.
Bravo!

Penibil. Este singurul lucru care se poate spune despre filmuletul publicat de Iosif Buble. Dar la fel de penibila mi s-a parut si aparitia doamnei Udrea in emisiunea de la Realitatea cu ghemul de lana si andrelele, scoase din poseta sa de mii de euro. Ambele personaje despre care se discuta cu ardoare in ultimele doua zile au si antecedente. Ma refer la momentele lor de “glorie” prin care s-au remarcat. Una se pricepe la politica externa, biletele, a impartit carnati, sarmale, a spalat cu mopul si mai nou tricoteaza in direct, in timp ce cealalta divorteaza prin intermediari si isi da sms-uri cu Marius Pieleanu.

Nu o sa discut nici despre filmulet, nici despre prestatia Elenei Udrea. Insa nu pot sa nu observ cat de jos a ajuns campania electorala. Si probabil vor mai urma si alte momente picante in urmatoarele doua luni. De doua zile se fac bancuri, speculatii, se avanseaza diverse nume. Nu cred sub nici o foma ca exista o parte a doua a filmuletului. Si dupa parerea mea lansarea lui pe piata a fost doar un avertisment.  Nu cred nici ca miza acestor discutii o reprezinta cele doua personaje feminine. Tintele sunt cu totul altele. Dar cui ii pasa de ce au “ei” de impartit? Oricare ar fi “ei”. Ma intreb insa ce va urma? Pentru ca va urma…

Nu am mai scris demult despre PSD. Din diverse motive. Insa astazi am gasit un articol in Cotidianul care m-a determinat sa scriu un text. Era vorba despre un “razboi” intre Miron Mitrea si Mircea Geoana in legatura cu societatea “Protan”. Acest articol mi-a sunat ca un avertisment. Ceva de genul “de la mine pentru tine”. Nu am sa fac analiza pe text pentru ca nu despre acest subiect vreau sa vorbesc. Pentru ca miza nu o reprezinta nici societatea Protan, nici afacerile imobiliare ale nu stiu cui. Ci partidul.

“Prietenia” celor doi (Mitrea si Geoana) a fost puternic zdruncinata la ultimul Congres al PSD, atunci cand functia de secretar general a fost preluata de mai tanarul Titus Corlatean. Miron Mitrea a fost tare suparat pentru acea tradare. Cine nu ar fi fost? Dupa ce ai investit atat de mult intr-un om si ai sacrificat prietenii vechi… Politician cu experienta, ambitios dar si cu o oarecare influenta in partid, Miron Mitrea a ramas in coasta lui Mircea Geoana. A devenit vicepresedinte la Camera deputatilor si, pentru a avea liniste, presedintele PSD a fost nevoit sa ii ofere rolul de coordonator al campaniei electorale pentru alegerile locale. Revenirea “greilor” din PSD in conducere a dus la obtinerea unui scor foarte bun la locale. Ca sa nu mai vorbesc de rezultatele apropiatilor lui Mitrea: Oprisan si Mazare.

Nu am sa lungesc povestirea dar pe scurt, in spatele aparentei “prietenii” s-a dezvoltat dorinta de a prelua controlul. Si de o parte si de cealalta. Acum insa, exista o stare de presiune avand in vedere pregatirea candidatilor pentru alegerile generale. Imi spunea cineva zilele trecute ca “stampila” si “semnatura” pentru aceste candidaturi se afla la presedintele partidului, nu in alta parte. Si, evident, toti cei care au dorit sa aiba un colegiu cu sanse au rupt usa lui Mircea Geoana. Nu a lui Miron Mitrea. Partidul insa va avea o problema. Fara o structura de campanie la centru care sa coordoneze mesajele si materialele la nivel national, se pot pierde cateva puncte. Lupta nu poate fi dusa doar de individualitati. Si s-ar putea ca unora sa le convina acest lucru.

Intre timp, Miron Mitrea a anuntat ca va candida la Senat. Si-a construit un site. Interesant si bine facut. Dar nu prea pare a site de candidat de Vrancea. Ci mai degraba a site de presedinte de partid. Pentru ca acest zvon circula demult. Miron Mitrea isi doreste sa preia atat conducerea partidului cat si presedintia Senatului. Oricum, o lupta interesanta. Cine va castiga din aceasta batalie? Depinde de rezultatul alegerilor.

Astazi televiziunile s-au aratat indignate de faptul ca s-a facut campanie electorala in scoli. De parca pana acum nu se facea. Si l-am vazut pe Boc la scolile fiicelor facand promisiuni cu carul, ministrul invatamantului nu s-a lasat mai prejos la Iasi si probabil multi altii au facut acelasi lucru insa nu au aparut la televizor. Unii au facut “precampanie”. Au spalat pe jos sau au impartit rechizite. Si nu ma refer doar la Elena Udrea. Au fost cazuri si la PNL. In definitiv insa nu vad ceva extraordinar in aceste gesturi. Daca elevii au de castigat, cu atat mai bine.

Trist este insa altceva. De maine, 9 000 de scoli si elevii lor raman cu ploaia in cap, tremura de frig sau nu au nici macar apa curenta. Si politicienii isi vor aminti de ei fix anul viitor, pe 15 septembrie. Vina nu este doar la Ministerul educatiei. Ci si la primari si la directorii de scoli. S-au dat bani pentru scoli. Dar nu peste tot. Problema adevarata in asta consta: diferentele care se fac intre acesti elevi. Unii folosesc plasma in loc de batrana tabla cu creta, in timp ce altii stau trei in banca si invata in trei schimburi. Pana la urma asta este de fapt imaginea intregii societati romanesti. Prapastia dintre cei bogati si cei foarte saraci se resimte pana si in scoli. Sunt inca multe de facut in invatamant insa intai de toate ar trebui uniformizate aceste diferente majore. Si nu in ultimul rand, profesorii trebuie sa isi recapete statutul si respectul de care se bucurau atunci cand generatia mea era pe bancile scolii.

Ca si in sistemul sanitar, in invatamant problemele sunt grave. De la structura programei, a manualelor, pana la situatia elevilor care nu isi permit sa vina la scoala din cauza saraciei. Cu siguranta voi fi din nou acuzata de ipocrizie. Insa de data aceasta nu pot sa nu amintesc tot ce s-a facut in acest domeniu in perioada 2001-2004: sali de sport, cornul si laptele, masinile de transport, calculatoarele, bursele pentru elevii din familii fara posibilitati dar si aducerea salariilor profesorilor putin mai aproape de ceea ce merita. Si sa nu imi spuneti ca toate astea nu inseamna nimic. Daca erau programe proaste ele nu ar fi fost continuate de actualul Guvern. Trist este insa ca alte idei nu le-au mai venit. Si slava Domnului, de idei nu ducem lipsa. De vointa insa, da!

Dupa o dragoste superba si o nunta de vis, anul acesta am avut marea bucurie sa aflam ca vom deveni si parinti. Eu si sotul meu Adrian ne putem declara pe deplin impliniti. Cu atat mai mare ne-a fost bucuria, atunci cand am aflat ca vom avea doi bebelusi! Am cercetat in familie si am descoperit ca o matusa a bunicii mele a fost mamica de gemeni. Deci nu este chiar o surpriza.

Nu va pot descrie momentele cand am aflat ca sunt doi si la ecografie i-am vazut dand din manute. Am plans de emotie. De cateva zile am aflat ca vom avea un baietel dar cel de-al doilea bebelus nu vrea deloc sa ne arate ce este. Sta picior peste picior. Sincera sa fiu nu imi doresc decat sa fie sanatosi. Bucuria noastra este atat de mare incat imi este greu sa va descriu in cuvinte. Dupa zece luni de parteneriat pe acest blog am simitit nevoia sa va impartasesc fericirea noastra. Va doresc tuturor sa aveti momente cel putin la fel fericite ca cele pe care le traim noi.

P.S. Astazi, doi prieteni dragi sufletului nostru, Radu si Lilia se casatoresc religios si isi crestineaza minunata fetita, Nadia. Din motive lesne de inteles, nu am mai putut merge cu avionul in afara tarii pentru a fi alaturi de ei. Le dorim insa toata fericirea din lume, multa sanatate si ii asteptam cu drag la Bucuresti. Casa de piatra si mult noroc si sanatate Nadiei!

Desi sunt multe subiecte politice astazi am ales sa vorbesc despre unul care aparent nu are legatura cu politica. Cazul recent al bebelusilor arsi cu dezinfectant de pardosele mi-a atras mai tare atentia decat alte lucruri. Poate sunt un pic subiectiva in aceasta perioada. Insa in timp ce unii isi dau cu parerea despre “sfarsitul lumii” sau despre ce a mai spus presedintele Basescu, familiile unor bebelusi se lupta cu sistemul. Nu ca ar fi o noutate insa deja aceste lucruri au devenit tot mai grave. Ma uit de trei zile cum acest scandal este tratat cu mai mare interes de presa, decat de spital si de minister. Dupa o saptamana s-a sesizat si conducerea spitalului. Iar ministerul de resort si ceilalti responsabili au inceput sa se miste dupa ce au vazut cazul la televizor.

Nu ma mira. Mai ales dupa ce am citit interviul ministrului sanatatii care ne spunea, dupa patru ani de guvernare, ca 60% din spitalele din Romania ar trebui inchise. Va dati seama cat este de grava situatia? Din pacate sistemul sanitar a devenit prizonierul luptelor politice si al producatorilor si distribuitorilor de medicamente. Toate guvernarile de pana acum au incercat o carpeala dar nimeni nu a avut bunavointa sa se uite peste gard si sa vada cum s-au descurcat altii. Nu era nevoie sa inventam noi reforma in sanatate. S-au facut si unele lucruri bune. Dar carpeala a fost insuficienta in comparatie cu “acest cancer” care a cuprins acest sistem. Acum trebuie sa ne bucuram pentru faptul ca cei care gresesc primesc niste amarate de sanctiuni? Acei copii puteau ramane desfigurati iar familiile lor marcate pe viata.

Cei care isi permit apeleaza la clinicile particulare sau pleaca la Viena. Dar cei care nu isi permit ce fac? Sunt condamnati sa isi vada copiii mutilati de asemenea asistente sau medici iresponsabili. Cum e posibil ca o asistenta sa nu recunoasca dupa miros macar, un produs comun ca spirtul? Ar fi gresit la un copil… Dar la 6? Ce a fost in capul acelei persoane? Pai mai poate lucra un astfel de om intr-un sistem care se “joaca” cu vietile oamenilor? Tare mi-e teama insa ca vom dezbate la infinit aceste probleme fara sa se schimbre prea multe. Cred ca pana la urma este si o chestiune de mentalitate a celor care lucreaza in sistem dar si a pacientilor care de cele mai multe ori s-au obisnuit sa inchida ochii la unele lucruri. Eu ma ingrozesc in fata unor astfel de cazuri. Cine stie, maine-poimaine putem fi noi in situatia acelor oameni?