Nastase A. isi ”cumpara” o noua pusca de vanatoare, se imbraca in echipamentul adecvat si pleaca in padure. Vede un urs brun, pune pusca la ochi si il impusca din prima. Nu apuca sa ajunga la lesul ursului ca simte o bataie pe umar. Cand se intoarce, surpriza- un urs gri urias:
- Alo, baiatu`, stii cine era ala pe care l-ai impuscat?
Nastase balbaie un “Nu” timid.
- Ala era varul meu. Pentru ca m-ai prins intr-o zi buna, iti dau doua variante: ori te sfasii bucati si te mananc, ori iti fac un sex si poate scapi!
Nastase A. :
- Mai bine un sex, daca este sansa sa scap!
Isi face ursul treaba, Nastase A. intra in spital la reanimare 2 saptamani. Iese manat de razbunare, merge in padure, zareste ursul gri, duce pusca la ochi si totul e rezolvat… Nu face doi pasi ca pe umar simte o bataie. Cand se intoarce, un urias urs Grizzly il abordeaza :
- Sefu` stii cine era ala pe care l-ai impuscat tu? La care Nastase A. mormaie un NU palid.
- Ei bine, ala era varul meu. Acum ai doua variante: ori te sfasii, ori un sex…. Ce alegi? ”Cu greu” Nastase A. alege a doua varianta, cu gandul la dulcea razbunare ce si-o programase deja in cap. Trec 2 luni de reanimare si Nastase A. apare din nou in padure pentru a impusca pe cel care il sodomizase. Il zareste intr-un luminis si ii infige 12 gloante in tot corpul ca sa fie sigur ca nu mai scapa. Cand sa se duca sa verifice corpul ursului, bineinteles … o bataie pe umar… Aproape nici nu mai avea curaj sa se intoarca, insa o face si in fata lui apare un exemplar unic de urs polar. La care ursul alb il intreaba pe Nastase A. :
- Auzi tipule, tu esti sigur ca pentru vanatoare vi in padure?

Am asistat, joi 12 februarie 2009, la o jalnica “manifestare” a unei institutii europene.
Un domn (pe care ma voi feri sa il descriu, pentru a nu se spune ca opinia mi-ar fi putut fi influentata de argumente estetice) a dat citire unui asa-zis Raport referitor la Romania.

Nu mi-am putut imagina ca UE este in stare sa trateze un stat membru ca pe o provincie de ultim rang sau ca pe un tzarc in care sunt “stransi” niste indivizi fara capatai, redusi mintal, a caror identitate nu conteaza, buni, in cel mai fericit caz, pentru a fi trimisi sa raneasca la vite.

Acea Comisie a calcat in picioare principala institutie democratica a Romaniei – Parlamentul- spunandu-i de la microfon, cu penibila suficienta, ce ar trebui sa faca pentru a-i multumi pe ei, “cei de prim rang”.
Si-a permis sa ridiculizeze, prin modul de abordare, principiul separatiei puterilor in stat, vorbind despre Romania.
A improscat cu mizerie ordinea constitutionala din Romania, stabilind, printr-o incalificabila atitudine, ierarhii institutionale dupa principiul bunului plac.

O Uniune Europeana care are incredibilul tupeu de a defila cu principiile declarate ale Revolutiei franceze, traduce, cand e vorba despre Romania, libertatea prin supunere fara crancnire la capriciile sale de stapan (oare s-a gandi daca noi recunoastem “stapanul”?), egalitatea prin lipsa dreptului de a ne aplica in totalitate legile intre granitele unui stat independent si suveran si fraternitatea prin amenintarea ca nu vom primi nici macar firimiturile de la pranzul sau, daca nu ne vom supune diverselor sale pohte.

Imi pun o intrebare pe care si-o pun multi, cu siguranta: ar fi avut respectiva Comisie indrazneala sa incerce sa impuna (practic, despre asta e vorba) printr-un Raport, Parlamentului Frantei sau Parlamentului Angliei- pentru a ma opri doar la doua exemple- sa se subordoneze unei institutii a statului, pe care, de fapt, o controleaza, prin statutul sau?
Admitand ca ar fi avut inconstienta de a proceda astfel, care ar fi fost replica Parlamentului Frantei sau a Parlamentului Angliei? Cumva, supusa?
Nu trebuie sa aiba cineva multa imaginatie pentru a realiza ca onor “domnilor” de la Comisie le-ar fi “crescut urzici in urechi” (vorba unui personaj din “Principele” lui Barbu) daca, prin absurd, ar fi facut un asemenea gest nesabuit.

Invit Parlamentul Romaniei- format din oameni care au ajuns acolo primind investitura noastra de incredere, in sensul ca ne vor apara SI demnitatea de neam- sa dea Comisiei o replica demna si ferma, prin care sa anuleze, respingand, acele inadmisibile imixtiuni in ordinea de drept a Romaniei.
Daca nu o va face, atunci- dupa cum a spus un jurist pe care il respect (ma refer la Lucian Bolcas) meritam sa avem soarta unui pres de sters picioarele “distinsei” Comisii si, in general, picioarele “mai marilor” UE.