Absenta mea de doua zile are legatura cu un eveniment nefericit. Mai precis o problema de sanatate. Nu am sa ma apuc sa vorbesc despre problema mea pentru ca nu se cade, chiar daca acest blog este un jurnal si pe zi ce trece ma simt tot mai legata de voi, toti cei care ma cititi si ma onorati cu comentariile voastre. Din fericire, pana azi dimineata la ora 7, nu am avut nevoie sa merg la spital in scumpa noastra tara, Romania (de cativa ani buni). Am apelat la clinicile private pentru investigatii de rutina si atunci cand a fost mai serios am plecat in Turcia, la verisoara mea.

Din pacate insa, astazi dimineata la ora 7 am fost nevoita sa merg la un spital din Bucuresti. Era o situatie de urgenta. Norocul meu a fost ca am o doctorita extraordinara pentru ca altfel nu stiu ce m-as fi facut. Asa-zisele clinici private nu sunt inca pregatite pentru situatii de urgenta. Si am ajuns la spital. Desi abia ma tineam pe picioare am fost nevoita sa ma milogesc de un nene care pazea parcarea si sa ii dau 200 000 lei ca sa pot ajunge in spital. Desi am fost asteptata de rezidenta doctoritei mele ( o domnisoara tare draguta) am fost nevoita sa astept peste 40 de minute pentru niste formalitati stupide. Repet, era o situatie de urgenta. Este adevarat ca am venit pe picioare dar tot urgenta era! Intr-un final am ajuns sa fac investigatia extrem de importanta pentru starea mea. A fost nevoie sa merg la baie inainte. Am avut primul soc. Am inchis ochii si am zis asta e. Apoi al doilea soc l-am avut cand am vazut multimea de femei care astepta deznadajduita in fata aceluiasi cabinet. Fiind o urgenta, am avut prioritate. Nu vreau sa va descriu in ce conditii am facut investigatia. Nu m-am linistit si nici nu avem o concluzie clara. A fost nevoie sa imi recolteze si sange. O tanti care mi-a umflat mana si m-a invinetit de zici ca m-a batut cineva. Of, Doamne! Am fost tare fericita cand minunata mea doctorita, doamna Grigoriu mi-a dat voie sa merg acasa sa stau in patul meu. Cu un pumn de medicamente si speranta ca va fi bine. Vom vedea! Dar am ramas cu acea imagine a unui spital renumit din Bucuresti si cu ce a povestit si Cristi Sutu acum ceva vreme pe blogul sau. Sistemul sanitar e la pamant. Avem insa doctori buni dar sunt platiti mizerabil si lucreaza in conditii teribile. Cu putine exceptii.

Sper ca diseara sa ma simt ceva mai bine sa putem vorbi putin despre povestea cu decizia Curtii Constitutionale in privinta CNSAS. Pana atunci va doresc din tot sufletul sa nu ajungeti niciodata la spital!