Blog de consilier independent, blog de nu te vezi!
O persoana bine informata mi-a semnalat o situatie interesanta. Basescu urmeaza sa le dea mutarea in plic celor de la PNL, din nou. Potrivit unor apropiati ai presedintelui acesta va refuza sa il revoce pe Melescanu din functia de ministru al apararii. Pentru a fi numit ministru al justitiei, Melescanu trebuie revocat, la cererea primului-ministru, de la Ministerul apararii. Cum in Constitutie nu se spune nimic mai mult, este posibil ca presedintele sa respinga revocarea. In mod normal, premierul ar trebui sa isi motiveze cererea de revocare, nu? Deci tot la mana lui Basescu vor ajunge… Sigur, ar mai fi si varianta demisiei dar este o procedura un pic mai complicata din cate stiu. Ramane insa de vazut daca este doar un zvon sau scandalul va continua si se va ajunge din nou la Curtea Constitutionala, cu un alt conflict intre institutii.
Update: Din pacate am avut dreptate! Circul va continua…
29 Comentarii la "Si daca Basescu nu il revoca pe Melescanu de la Aparare?"
Anca, dacă am ajuns până aici, hai să punem mână de la mână şi să le cumpărăm celor doi năuci de la Cotroceni şi Victoria o trusă de pistoale de duel! Pot fi şi cu bile de cerneală! Să se dueleze, tată, să-şi satisfacă latura macho a personalităţii, dar după aia să ne lase, că ne-au astenizat!
Cu rea credinţă, poţi face praf ORICE Constituţie! Ia gândeşte-te: dacă aplicăm principiul simetriei, dacă Băsescu poate respinge doar o dată o candidatură, poate respinge numai o dată şi revocarea!
Şi apropo de modificarea Constituţiei şi transformarea în Republică Parlamentară: cehii şi-au ales până la urmă un preşedinte? Că pentru validarea unui guvern le-a luat cam o juma de an! Iar belgienilor tot atât! De unde se vede că nu deţinem noi monopolul prostiei politice! E singura veste bună!
daca nu-l revoca, daca il revoca – solutia e aceeasi: anihilarea nucleara prin bombardament strategic. deci rromani abandonati rromania!
Scandalul va continua.Vizualizare gratuita.Amaranesteni suferiti,asa va trebuie,l-ati ales pe marinar(zeus).Avati grija pe cine alegeti anul acesta.Pinochio,(zeus,marinarul)cu partidul lui,vrea iarasi puterea.
Doamna Anca Alexandrescu,
Sa luam un exemplu simplu, pe intelesul tuturor. Sa presupunem, de pilda, ca dvs. ii cereti directorului executiv de la firma a carei actionara sunteti sa va propuna un candidat pentru functia de sef al unui anumit departament. Afland propunerea, constatati ca respectivul candidat nu indeplineste conditiile, criteriile stabilite de dvs., de regulament, de statut etc. Cereti o alta nominalizare, dar constatati ca nici aceasta nu este conforma criteriilor. Concluzia logica este ca nu dvs. trebuie sa acceptati in mod fortat a doua candidatura, ci ca directorul executiv este incapabil sa propuna o candidatura conforma cu normele, cu criteriile. Pe cale de consecinta, directorul executiv trebuie demis, ca fiind incapabil sa-si exercite functia, in atributiile careia intra si propunerea de candidati competenti.
Asa si cu povestea nominalizarilor: daca primul-ministru vine cu o noua nominalizare la Justitie care va fi respinsa de Presedintele Romaniei, primul-ministru trebuie considerat incapabil sa-si exercite functia, deci, in termenii Constitutiei in forma revizuita – nelegitim si neconstitutional -, primul-ministru trebuie suspendat.
O astfel de solutie este prevazuta de Constitutie pentru un alt caz: cand Parlamentul refuza doua nominalizari de prim-ministru, acesta este dizolvat. Intr-un astfel de caz nu Presedintele Romaniei este considerat incompetent, ci Parlamentul este considerat incapabil sa execute si, respectiv, sa impuna Programul polirtic al CETATENILOR.
Al dvs., Valeriu Mangu
@Valeriu Mangu,
Stimate domn,
Aveti cumva motivarea Curtii?
Domnule Mangu,
Văd că se lucrează din greu pe principiul similarităţii. Nu este cazul, şi chair dacă ar fi, pierdeţi din vedere un lucru: caracterul discreţionar al deciziei. Dacă şeful statului nu acţionează cu bună credinţă? Parlamentul poate crea situaţia descrisă de dumneavoastră în anumite condiţii, când toate partidele ajung la concluzia că este mai productiv pentru ele să apeleze la alegeri anticipate. Este totuşi un proces democratic, pentru că trebuie să se întrunească o majoritate de voturi pentru a se adopta această soluţie.
Pe când preşedintele poate acţiona cu rea credinţă, fără să poată fi cenzurat de nimeni. Are drept de decizie discreţionar. Nu are nevoie de motive reale pentru a respinge o candidatură, ci doar de pretexte. Poate îmi explicaţi dumneavoastră, pentru că Băsescu nu a fost în stare, ce înseamnă “carieră morală”? Trebuie să fii moralist de carieră, sau ce? El are o carieră morală exemkplară, care îl legitimează să o judece pe a celorlalţi? Defineşte cineva conţinutul criteriilor după care judecă Băsescu?
În acest fel, indiferent ce decid urnele, locul voinţei populare este luat, totalitar, de vrerea muşchilor lui Băsescu. Ceea ce ne duce în situaţia unei republici bananiere, în locul uneia democrate, membră a UE.
Şi încă ceva: nu conduci un stat cu mijloacele şi cu principiile cu care conduci o entitate economică. Corporaţia nu este un loc al democraţiei. Iar votul în Consiliul de Administraţie nu are nimic de-aface cu votul popular şi nici cu acela din Parlament. Să nu amestecăm borcanele, că ajungem la concluzii greşite!
Basescu l-a sunat pe Tariceanu si l-a anuntat ca nu accepta revocarea din functie a lui Melescanu. Nice
Să fiu în locul lui Tăriceanu II, aş pune mâna pe telefon şi, cu un banal apel către doamna Macovei, urmat de o propunere elegantă, aş dezamorsa situaţia. Fie vorba între noi, Macovei este mult mai potrivită la Justiţie decât Meleşcanu. Nu pot să uit ce probleme grave are acest domn în a percepe Justiţia… “Nu ştiu sunt 30 de zile calendaristice sau 30 de zile lucrătoare?” De ce nu poate 30 de zile de sâmbătă, sau poate miercuri… Ştiu că nu trebuie să fi de specialitate ca să conduci un minister, dar măcar cunoştinţe minime, dublate de o minima moralia…
Din cauza unui război prostesc şi a fuduliei câtorva persoane, zeci de milioane de români au de suferit.
trebuie sa ne adancim in absurd, nu?
aveati cumva senzatia ca s-a terminat?
nooooooooo…mai are piesa asta acte..surpriza.
hai, care pleaca in noua zeelanda..sa fim mai multi..:))
@Bibliotecaru
ai, mai lasa-ma si cu matracuca aia de monica…
da, e mai potrivita…ce sa zic…mare profesionista…mare om…
da’ dracu sa-i ia pe toti..un profesionist nu se gaseste in scorbura asta de tara?
sau nu ne intereseaza?
nu gasim unu’ caruia i-a placut cartea (si nu tzucalaria) …e cinstit si-si vede de treaba?
numa’ zdrente si idioti?
Doamna Anca Alexandrescu
N-am la dispozitie decizia Curtii; am facut o serie de rationamente bazate pe bun-simt si logica.
Al dvs., Valeriu Mangu
P.S. In raspunsul pe care il voi da dlui Gheorghe Constantin voi detalia problema.
Domnule Gheorghe Constantin,
Exercitarea PUTERII se conformeaza unor legi, unor principii care nu tin de aprecierea mea, ci de FUNCTIILE sale. Astfel, definind, la modul cel mai general, puterea unui om, unei colectivitati umane drept perechea dintre vointa respectivului subiect si, respectiv, actiunea – sau inactiunea – pe care subiectul o savarseste pentru a tanspune vointa SA in fapte, vom vedea ca puterea se descompune in:
a) EXPRIMAREA vointei si ORGANIZAREA exprimarii ei;
b) EXECUTAREA vointei si ORGANIZAREA executarii ei;
c) IMPUNEREA (executarii) vointei si ORGANIZAREA impunerii (executarii) ei.
Vazand atributiile Guvernului inscrise in Constitutie – a se vedea art. 102 alin. (1), art. 108 alin. (1) -, acesta este un ORGANIZATOR. Functia sa de a emite ordonante, respectiv ordonante de urgenta constituie o exceptie care are logica ei.
In calitate de organizator, Guvernul, in principal:
1) initiaza proiecte de lege;
2) emite hotarari de guvern pentru ORGANIZAREA executarii legilor;
3) exercita conducerea generala a administratiei publice.
Pe aceasta linie, primul-ministru, la randul sau:
i) initiaza numirea unor ministri, respectiv membri ai Guvernului;
ii) initiaza o serie de decrete ale Presedintelui Romaniei;
iii) numeste prin decizie o serie de administratori – secretari de stat, presedinti de autoritati nationale etc.
Guvernul, respectiv primul-ministru functioneaza asadar in calitate de ADMINISTRATORI pe langa o serie de organe reprezentative ale poporului, pe langa o serie de autoritati publice, pe langa o serie de “puteri” clasice, in sensul lui Montesquieu, ale statului, initiind acte de putere ale acestora, asa cum, de pilda, directiile dintr-un minister inainteaza ministrului proiecte de decizii, ordine s.a.
In cazul analizat, actul de putere – numirea unui ministru, recte unui membru al Guvernului – apartine Presedintelui Romaniei. Presedintele Romaniei nu este tinut sa se conformeze si sa accepte numaidecat – ori automat – propunerea initiatorului; in caz contrar, responsabilitatea s-ar inversa, caz care ar face superflua numirea de catre Presedintele Romaniei. Cand primul-ministru propune, domnia sa ORGANIZEAZA; cand Presedintele Romaniei numeste, domnia sa EXPRIMA.
De principiu, Presedintele trebuie sa respinga motivat propunerea, cum, de altfel, a statuat Curtea Constitutionala. Aceste motive pot sa ramana necunoascute noua, cei ce formam publicul – motivele pot sa tina de apararea securitatii nationale, respectiv de apararea moralei publice (a se vedea art. 53 din Constitutie).
Desigur, noi ne putem da cu parerea – si, de principiu, bine facem -, dar sa nu uitam ca Presedintele Romaniei a primit MANDAT pentru a exercita functia din partea POPORULUI, prin mecanismul tehnic prevazut de Constitutie. Asupra caracterului discretionar al unei decizii a Presedintelui Romaniei nu se poate pronunta decat Parlamentul, care il poate, la o adica, suspenda ori acuza de inalta tradare. Pana la astfel de actiuni ale Parlamentului, se prezuma ca Presedintele actioneaza cu buna-credinta, asa cum se prezuma ca actiunile si inactiunile noastre cotidiene sunt legale si savarsite cu buna-credinta – altfel, ar trebui sa stam mereu arestati.
Este bine sa nu confundati, in contextul discutiei noastre, pe cetateanul Traian Basescu respectiv cu Presedintele Romaniei.
Partidele au doar un rol CONSULTATIV in ceea ce priveste desemnarea primului-ministru – si atat!. Ele nu sunt autoritati publice, nu sunt organe de putere publica, nu sunt organe reprezentative ale poporului (sa retinem ca la alegeri nu se aleg partide, ci candidati), ci doar asociatii ale unor cetateni – ori, cum spune legea specifica, persoane juridice de drept public – investite cu elaborarea de proiecte de vointa politica a (tuturor) CETATENILOR si cu propunerea de candidati pentru o serie de mandate de reprezentare – cazul Presedintelui Romaniei – ori de executie – cazul deputatilor si senatorilor etc.
Si partidele au tot, asadar, rol ORGANIZATOR. Din perspectiva functiei lor (v. si art. 8 din Constitutie), n-are ce sa fie productiv pentru partide – ele, dimpotriva, trebuie sa produca -, ele n-au la ce concluzie sa ajunga. Productiv este insa – nu-i asa?! – pentru sefii partidelor …
In Parlament, deputatii si senatorii au menirea de a fi, dupa cum dispune Constitutia, in serviciul poporului, nu al unui grup, al unui partid. Ei contribuie la nasterea actului de putere al Parlamentului, care, el, este organ reprezentativ – al poporului -, nu deputatii si senatorii, care nu reprezinta – ori nu trebuie sa reprezinte – pe nimeni.
Moralitatea unei persoane, buna ei credinta se prezuma. Dar exercitiul drepturilor si libertatilor unei persoane, in particular accederea la o functie, poate fi restrans nu pentru ca ar fi imorala, ci pentru apararea moralei publice (v. art. 53, ibid). Pedeapsa penala este, de pilda, o astfel de restrangere, celui condamnat recunoscandu-i-se insa DEMNITATEA (v. art. 1, ibid.).
Prezumarea existentei moralei la oamenii cu care intram in contact s.a. ne conduce la principiul INCREDERII; retragerea increderii echivaleaza cu acuzarea de TRADARE.
In clipa in care candidatul Traian Basescu a fost ales Presedintele Romaniei, poporul i-a acordat incredere, incredere care nu poate fi retrasa decat prin condamnarea sa definitiva pentru inalta tradare. In acest sens este de observat ca increderea este acordata membrilor Guvernului de catre Presedintele Romaniei cu ocazia depunerii de catre primii, respectiv primirii de catre al doilea a juramantului (v. art. 104 raportat la art. 82, ibid.), dar si de catre Parlament.
In subsidiar, inalta tradare nu este o fapta penala, cum se chinuie unii deputati s-o califice.
Esenta mandatului este INCREDEREA. Asa se face ca, de pilda, noi votam un candidat la functia de Presedinte al Romaniei ori pentru functia de deputat sau senator nu fiindca respectivul candidat are diplome, nu fiindca a luat niste examene, ci fiindca avem incredere in el. Membrii Guvernului, la randul lor, sunt numiti pe baza de incredere – ei au mandat (v. art. 104 alin. (2), ibid.), nu sunt functionari publici. EI sunt DEMNITARI, iar demnitatea presupune incredere.
Continutul criteriilor dupa care se acorda incredere este stabilit, evident, de catre cel care acorda increderea.
“Republica democrata” este o tautologie; numai statul poate fi democratic – sau nu.
Un stat nu se CONDUCE, ci se ADMINISTREAZA. Principiul este acelasi ca in cazul unei entitati economice, prin observarea faptului ca noi, cetatenii, suntem ACTIONARII, dar, in anumite directii, si executantii. Dvs. vedeti asadar numai corporatia, nu si actionarii.
Al dvs., Valeriu Mangu
@Anca,
sper ca toti romanii sa inteleaga cine este cu adevarat vinovat de tot haosul din Romania. Sper ca Traian Basescu sa piarda electoral tot capitalul de incredere de care isi bate acum joc in modul cel mai iresponsabil posibil.
Doamna Maria Barbu,
Ati observat, poate, ca n-am obiceiul sa fac referiri pe marginea comentariilor altora. Cu tot respectul, va rog sa dovediti afirmatia din mesajul dvs. de mai sus.
Al dvs., Valeriu Mangu
Domnule Mangu,
Cred că mergeţi prea departe cu similitudinile. În fond, ceea ce descrieţi dumneavoastră este o republică de drept divin, în care preşedintele este un soi de monarh ales, de la care derivă legitimitatea tuturor celorlalţi. Greşiţi crezând că partidele au doar rol consultativ în desemnarea premierului. Fără partide, nu ar exista democraţia reprezentativă. Premierul nu poate exista în afara partidelor, chiar şi un tehnocrat este asumat politic. Stolojan a fost asumat de FSN, dacă vă mai amintiţi. La fel şi Văcăroiu, la fel şi Isărescu.
Vă dezamăgesc, preşedintele are rol decorativ în povestea numirii. Este doar un gest simboloc, ce vine tot dintr-o amintire monarhică. Ca şi semnarea decretului de numire a unui ministru. Dar partidele decid, pentru că ele decontează politic eşecul sau succesul guvernării.
Vă reamintesc un fapt: şi într-o republică prezidenţială, precum SUA, numirea unui membru al Cabinetului este cenzurată de Parlament, iar puterea şefului statului nu este discreţională. Până şi Bush are nevoie de binecuvântarea partidului pentru a-şi numi miniştrii.
Să înţeleg din ceea ce scrieţi, printre altele, că preşedintele Băsescu are dreptul de a restrânge unui cetăţean exercitarea unui drept fundamental, în numele unei morale publice care nu există ca atare. Să fim serioşi! Morala publică este o ficţiune! Să admitem, de dragul discuţiei, că ar avea acest drept. I-a respectat demnitatea Noricăi Nicolai, orchestrând un linşaj public împotriva ei? Ne luaţi de idioţi?
Şi mai e ceva: dacă tot suntem o democraţie, transparenţa este obligatorie. NU EXISTĂ MOTIVE PENTRU CARE SĂ NU NI SE SPUNĂ DE CE SE REFUZĂ O CANDIDATURĂ!
Poate că dumneavoastră încercaţi să construiţi o motivaţie pentru ceva ce nu puteţi motiva: politica bunului plac, promovată de Băsescu. Vă pierdeţi timpul.
Eu nu inteleg ce nu intelegeti voi.De ce va tot mirati si analizati la nesfarsit faptele lui Basescu?Nu v-ati obisnuit?Va asteptati sa-i cheme la Cotroceni pe Mele si pe Stroe si sa-i pupe pe frunte? Dupa parerea mea, Basescu joaca ‘ruleta ruseasca’ cu toata lumea, pe cand ceilalti joaca sotron. Nu este deloc surprinzator. Este normalitatea noastra de zi cu zi.
Omul asta domina sistemul si sterge pe jos cu tot ce poate si…poate!
Problema este ca nimeni,nicio forta politica nu reuseste sa-i opuna un politician care sa-l izbeasca de toti peretii.Liberalii se cearta intre ei,de PSD-isti ce sa mai zic…Orgolii ieftine…
@Domnule Mangu,
eu sper sa dovedeasca electoratul. Ceea ce exprim eu este o speranta iar sperantele nu au nevoie de a fi dovedite, reprezentand potentialitati, care se pot sau nu realiza.
Sper sa ma intelegeti. Atata timp cat nu este un tribunal, nimeni nu trebuie sa aduca dovezi pentru parerile exprimate. Altfel devine absurd. Poti aduce eventuale argumente, dar si ele pot fi subiective.
@ Ina
Eu nu ştiu dacă Monica Macovei este un ministru al Justiţie mai bun decât cei ce au urmat după domnia sa, lumea politică aşa “plimbă vorba”, dar eu nu ştiu, nu am instrumentele de analiză necesare. Problema mea nu este dacă e mai bună sau nu, ci faptul că, dacă îl face fericit pe Traian Băsescu şi îl calmează şi ne aduce la liniştea politică pe care o visăm cu toţii, atunci e foarte bună. Dacă Monica Macovei la Justiţie este preţul liniştii instituţionale, eu, ca cetăţean, sunt gata să-l plătesc.
dl Constantin Gheorghe
comentariile dvs sunt lipsite de nuantza. Nu sunt fan Vasile Mangu dar sincer din tot ce se poate citi pe acest blog , pot sa spun fara sa gresesc ca este cel mai bine documentat, subscriu comentariilor cu pricina. Se vede de departe culoarea dvs. Porniti de la premiza ca presedintele “ar avea rea vointa”, eu am oarece dubii. Din cate’mi amintesc a fost votat de “popor” si dat jos de “alesi poporului”. Orice presedinte cu apucaturi dictatoriale este sanctionat..dar din moment ce natiunea la ales eu vad comentariile dvs ca pe cele ale unuia cu orientari “social-democrate” si plin de frustari. Curiozitatea ma facut astazi sa lecturez si constitutia romaniei, cred ca o lectura simpla coerenta si fara interpretari ar fi benefica si ptr dvs. Nu cu multa vreme era un sondaj si cu toate ca nu cred in sondaje se pare ca natiunea are cea mai mare incredere in presedinte…de ce ? Daca acest popey se opune cu incapatanare jocurilor de culise? si daca …si daca..si daca.. Si parca nu’mi aduc aminte sa’l fi vazut pe popey sa multumeasca anumitei categorii profesionale ptr ca a fost “sustinut la referendum” asa cum s’a intamplat in originala noastra democratie cu ceva ani in urma. Dl..imnul romaniei este “desteaptate romane”..de ce romani sunt inca amoritit de somnul social-falimentar-democrat? “Radacinile violentei sunt: bogatie fara munca, placere fara constiinta, cunoastere fara caracter, comert fara moralitate, stiinta fara omenie, veneratie fara sacrificiu, politica fara principii.” spunea mahatma gandhi. Comentariile dvs sunt pline de violenta.
@john doe
ai dreptate.
[...] la mana si sa va fac o scurta prezentare a ceea ce se intampla. Nu vreau. Anca Alexandrescu a fost prima care a postat, cel putin din cate am vazut eu in monitorizare, ideea ca Base nu-l revoca pe Mele. [...]
@bibliotecarul
te’ai gandit si la variata ca basescu facand acest circ politic de o buna bucata de vreme ii tine’n sah pe mai toti “pseudopoliticeni” ..fie vorba intre noi, cine’i cunoaste mai bine ca el?
din moment ce’i tine ocupati cu jocurile astea , baietii “destepti” nu au liniste, sunt agitati , trebuie sa fie cu ochi’n patru ca dementul stie multe..si uite asa in agitatia creata tinanadu’i ocupati mai tot timpul constatam cu stupoare ca Psd a saracit…ca nu prea mai vin bani la partide, presa o cam da si ea la intors si el..popey dupa ce’si consuma doza de spanac iese mai tot timpul invingator. daca o sa am convingerea ca realegerea lui depinde de votul meu, desi nu am mai votat de 18 ani o voi face cu placere. Iti dai seama cat de jalnic este un blogg fara tema basescu si mai nou ..mircea geoana. Asta da team work ..basescu presedinte iar geoana prim ministru..AN..la justitie..Hrebenciuc la finante..etc. eterna fascinanta romanie.
Domnule Daniel, înainte de a trage concluzii în ceea ce mă priveşte, trageţi cu ochiul prin gramatică. Şi forma contează! Traian Băsescu nu există, în ceea ce mă priveşte, decât în măsura în care acţiunile sale dăunează democraţiei şi statului de drept. în rest, un mediocru care, din păcate, într-o ţară de orbi politic este rege!
Şi să ne înţelegem bine: nu a fost votat de “popor”, aşa ceva nu există! Există o naţiune politică, formată din cetăţeni români, de etnii diferite, cu o etnie majoritară, iar o parte a ei, nota bene! minoritară, l-a votat pe Băsescu. Regulile democraţiei ne fac să acceptăm prezenţa sa în fruntea statului, chiar dacă nu l-am votat. Asta până în momentul în care se manifestă doar ca preşedintele celor care l-au votat, nu ca preşedintele naţiunii, în ansamblul ei. Din acel moment nu mai am nici-o datorie faţă de el, inclusiv datoria de a respecta ceea ce simbolizează el. Şi nu e alegerea mea, ci el mă obligă să nu-l mai respect şi să nu-l mai recunosc, dispreţuindu-mă şi discriminându-mă în raport cu votanţii lui. Asta se numeşte realism, nu violenţă.
DL Constantin Gheorghe
curios din fire am accesat dex online si tin sa va dezamagesc, exista…popor exista si este sinonim cu natiune, etc. Probabil am lasat loc de o interpretare nationalista cu toate ca daca privesti cu atentie vezi ca este cu ghilimele. Nu am gasit in schimb ce inseamna “natiune politica”, poate iti face vreme sa’mi explici si sa o publici intr’o noua gramatica a limbii romane alaturi de leadershipu-uri , manageri ,”downloadari si cate altele. Popor:Totalitatea locuitorilor unei ţări, populaţia unei ţări; cetăţenii unui stat; naţiune, neam, norodotrivit dex-ului l.romane ” Poate ai cumva explicatie atunci ptr “avocatul poporului” ce vrea sa insemne sau “alesi neamului”. Stimate domn aceasi sfat il am si eu …inainte de a te hazarda in afirmatii ai doua variante,una ar fi sa te documentezi , alta ar fi sa’l intrebi pe dl mangu. o zi buna!
Îmi place pe-aici….Am să mai trec!
@Gheorghe Constantin
Domnule Gheorghe Constantin,
In Constitutie se vorbeste, cred, doar in trei locuri despre reprezentativitate – in orice caz, in problema care ne intereseaza: in art. 2 alin. (1), in art. 62 alin. (2), in art. 103 alin. (1). In art. 2 alin. (1) se vorbeste despre organe reprezentative ale POPORULUI, in art. 62 alin. (2) despre organizatii apartinand minoritatilor nationale reprezentate in Parlament, iar in art 103 alin. (1) despre partide reprezentate in Parlament.
Ultimele dispozitii citate par a veni in conflict cu prima – pe de o parte, Parlamentul apare ca o adunare de reprezentanti, anume ai unor structuri – partide, organizatii -, iar pe de alta, el insusi este organ reprezentativ, anume al poporului.
Conflictul este insa aparent, avand in vedere FUNCTIILE Parlamentului, precum si dispozitia cuprinsa in art. 2 alin. (2), potrivit careia nici un grup si nici o persoana nu pot exercita suveranitatea in nume propriu, respectiv dispozitia cuprinsa in art. 69 alin. (1) si (2) potrivit careia, in exercitarea mandatului, deputatii si senatorii sunt in serviciul POPORULUI, iar orice mandat imperativ este nul.
Intr-adevar, este de observat pentru inceput ca Parlamentul lucreaza cu o serie de majoritati – simpla, absoluta, calificata cu doua treimi, calificata cu trei patrimi (pentru acest din urma caz a se vedea art. 151 alin. (2), ibid.). Astfel, cand lucreaza cu 3/4 este Adunare Constituanta – sau, cu un termen inexistent in Constitutie, dar sugestiv, ca Reprezentanta Nationala; intr-un astfel de caz, cele doua Camere in sedinta comuna HOTARASC cu privire la revizuirea Constitutiei. Cand lucreaza cu 2/3 este organ reprezentativ al poporului, iar cand lucreaza cu majoritatea simpla sau absoluta este autoritate legiuitoare. Asta, ca principiu, caci Constitutia, in scopul accelerarii exercitarii suveranitatii nationale, adopta o serie de modificari privind procentajele pentru o serie de situatii, anume scade respectivele procente.
Reprezentativitatea pe grupuri – partide, organizatii apartinand minoritatilor nationale – are sens numai cand Parlamentul se comporta ca Reprezentanta Nationala – sau Adunare Constituanta -, dar si atunci deputatii si senatorii trebuie sa fie in serviciul poporului, mai precis in slujba natiunii ORGANIZATE. In plus, este de observat (v. art. 40, ibid.) ca partidelor, organizatiilor le este interzis sa militeze contra suveranitatii nationale.
Mai este de observat un fapt fundamental: Cand NOUL Parlament se constituie, deputatii si senatorii se pot constitui in grupuri parlamentare, potrivit regulamentului fiecarei Camere (v. art. 64 alin. (3), ibid.). Nu rezulta din textul constitutional numaidecat obligatia de a se constitui potrivit provenientei, originii – adica pe grupuri reprezentand partide, organizatii. Dar in raport cu dispozitiile art. 103 alin. (2), gruparea trebuie facuta dupa partidele, organizatiile de origine, altfel sintagma “partidele reprezentate in Parlament” n-ar mai avea sens.
Gruparea deputatilor si senatorilor pe grupuri partinice, respectiv exprimarea acestor grupuri, are sens doar in 4 cazuri:
a) pentru organizarea structurilor parlamentare – birouri permanente, comisii;
b) pentru revizuirea Constitutiei;
c) pentru suspendarea din functie a Presedintelui Romaniei;
d) pentru punerea sub acuzare a Presedintelui Romaniei.
Excluzand cazurile c) si d) vom observa ca grupurile parlamentare se comporta ca REPREZENTANTI ai partidelor, ai organizatiilor doar in scopul ORGANIZARII, deci doar pentru cazul in care Parlamentul functioneaza ca reprezentanta Nationala; dar si in aceste cazuri deputatii si senatorii trebuie sa fie in serviciul poporului, mai precis spus al natiunii.
Din clipa in care organizarea s-a realizat, rostul grupurilor parlamentare a disparut. Iar deputatii si senatorii trebuie sa fie in serviciul poporului – si atat! In subtext, este de observat ca desemnarea de catre Presedintele Romaniei a primului-ministru nu se realizeaza prin consultarea grupurilor parlamentare, ci a partidelor, caci, Parlamentul fiind constituit, n-are ce vointa politica sa exprime.
Din cele expuse mai sus rezulta ca:
1) membrii natiunii deleaga reprezentanti pentru a forma o Reprezentanta Nationala pentru a adopta Constitutia;
2) membrii natiunii deleaga un reprezentant al lor (v. art. 80, ibid.) cu misiunea de a supraveghea respectarea Constitutiei si buna traducere a dispozitiilor ei in fapte – Presedintele Romaniei;
3) Poporul, ca unic executant al vointei natiunii exprimate de – ori continute in – Constitutie, alege un organ reprezentativ (suprem), in masura sa execute vointa din Constitutie. Membrii acestui organ sunt, in chip firesc, in serviciul poporului.
Ceea ce Constitutia denumeste Parlament este de fapt un organ care cumuleaza cele doua organe – Reprezentanta Nationala si organul reprezentativ suprem al poporului -, dar si un organ ce ia nastere mai tarziu, anume autoritatea legiuitoare.
Dupa cum se observa, in Parlament, in procesul efectiv de indeplinire a functiilor lui, deputatii si senatorii nu reprezinta pe nimeni.
De aici inainte urmeaza o simpa mecanica de exercitare a suveranitatii nationale, potrivit unei scheme pe care posibilitatile tehnice ale blogului nu-mi permit s-o reproduc. Aceasta schema este insa reprodusa in cartile mele “Puterea” si “Decodificarea Constitutiei Romaniei”, care se gasesc la Biblioteca Nationala. In ele se gasesc si raspunsurile la multe din intrebarile si nelamuririle dvs.
Al dvs., Valeriu Mangu
Domnule Mangu,
Ca exerciţiu intelectual, totul este OK! Nu vă pot contrazice, nu sunt expert în domeniul constituţional şi nici nu mi-am propus să dau lecţii. Dar, credeţi-mă, concluzia dumneavoastră sună cam sinistru: “in Parlament, in procesul efectiv de indeplinire a functiilor lui, deputatii si senatorii nu reprezinta pe nimeni.” Şi atunci, dacă senatorii şi deputaţii nu reprezintă pe nimeni, ce legitimitate mai au actele Parlamentului? Că tocmai au ratificat Tratatul Constituţional, care este, practic, a doua Constituţie a României.
Toată demonstraţia dumneavoastră se bazează pe o premiză falsă: aceea că naţiunea organizată, în slujba căreia se află aleşii, este perfect omogenă ca interese şi nevoi, ca aderenţă politică. Practic, ne puneţi în situaţia unui sistem cu partid unic! Ceea ce nu este cazul nostru! Parlamentul este locul unde se construieşte consensul şi se găseşte acel numitor comun care permit rezolvarea pe cale paşnică a conflictelor de interese din societate. De aceea este logică şi necesară asumarea permanentă a identităţii politice, recte ideologice.
Iar faptul că se lucrează cu majorităţi diferite în procesul de legiferare are logica lui: există diferite grade de consens: când este nevoie de un consens tare, în cazul unor probleme cu impact major asupra economiei şi societăţii, sau în cazul unor schimbări constituţionale de fond, care implică şi participarea opoziţiei, se cere o majoritate tare, de genul trei pătrimi sau patru cincimi. În cazul unui consens mai slab, se cer majorităţi simple. Este şi cazul cvorumului de lucru.
Poate nu ştiu eu drept constituţional, dar înţeleg complexitatea.
@ daniel A
Uite, am să recunosc şi asta. De mult timp nu-i mai suspectez pe politicieni de genialitate. Cred că cea mai mare parte dintre ei sunt oameni mărunţi cu obiective mărunte şi meschine… doar noi le acordăm prezumţia de inteligenţă atunci când fac ceva, după cum ne uităm la o bila albă pe un fond negru şi stabilim angoasele artistului şi pierderea identităţii într-o mare de celeritate, cu frica de a spune că e ceva stupid. Nu mai cred în mecanisme superioare ale raţiunii în care cineva pune în Constituţie special “şi” în loc de “sau”. M-am convins că am o gândire superioară a 90% din parlamentari, în condiţiile în care acum funcţionez la 20% din capacitatea pe care o aveam la 20 de ani. Am pus astăzi câteva cuvinte despre fiecare dintre cei 9 judecători ai CCR, o lectură interesantă. Se poate vedea cine sunt şi ce au făcut aceste minţi superioare ale magistraturii. Speram să găsesc măcar ceva la nivelul Niculae Cerveni sau Paula Iacob. Sunt tare dezamăgit, din ce în ce mai dezamăgit de toţi aceşti oameni care-şi arogă dreptul de a ne conduce destinele.
@Bibliotecaru
uite, n-am kef sa platesc nimic.
daca traian sufera de ceva nelinisti metafizice..sa se duca binishor sa se caute la scufitza si sa urmeze un tratament adecvat …
nu sa ma oblige pe mine sa “platesc” pentru boala lui.
@ Ina
Din păcate nu numai Traian poartă vina. Ar fi atât de simplu dacă vina ar sta într-un singur om. Un pic de vină este în fiecare dintre noi şi o mare parte de vină este la cei care conduc această ţară, şi nu mă refer numai la clasa politică ci la toţi cei care nu-şi fac treaba publică, şi la poliţist, şi la judecător, şi la profesor, şi la doctor, şi la militar, şi la funcţionarul public…
[...] ce a inventat o noua putere prezidentiala – refuzul revocarii unui ministru – , asa cum a avertizat Anca Alexandrescu, ma intreb daca nu cumva vom afla ca nu-i poate primi nici demisia lui Melescanu, pe considerente [...]
Lasa un raspuns