Saptamana trecuta am asistat la o schimbare de limbaj in discursul premierului Tariceanu. Comentariul meu va fi strict din punct de vedere al comunicarii politice, fara nici un fel de alta conotatie. Il cunosc de foarte multi ani pe Calin Popescu Tariceanu ca pe un tip elegant. Si ca tinuta dar si ca limbaj. Formularile de genul cutare e un “papagal” sau cutare este “un trasesist politic si a ajuns ajutor de ajutor”, nu i se potrivesc deloc. Chiar daca suntem deja in campanie electorala si chiar daca nu este departe de adevar cu aceste afirmatii. 

Rezistenta sa la atacurile lui Basescu si concentrarea pe activitatea Guvernului au dus la cresterea sa in sondaje. Nu comentez faptele sale politice in fruntea Guvernului. Dar cred ca aceasta schimbare de limbaj nu ii aduce puncte in plus. Ci dimpotriva. Nu este stilul lui. Este mai degraba stilul lui Basescu de a face politica. Si asa cum lui Adrian Nastase nu i se potrivea basca domnului presedinte Iliescu sau plimbatul prin piete si urcatul pe tarabe, nici lui Tariceanu nu i se potriveste aceasta atitudine. Plus ca prea multa lumea se straduieste sa il copieze pe Traian Basescu. Toata lumea se raporteaza la presedintele Romaniei. Limbajul, de cele mai multe ori, nu este suficient sa intruchipezi un personaj. Nu inteleg de ce tot mai multi sufera de sindromul Basescu. Chiar nu putem scapa de aceasta obsesie?

Pot insa sa apreciez modul cum PNL a pornit in campanie. Sunt activi, isi lanseaza candidatii si preiau din zbor toate ideile destepte aruncate de altii pe piata. Ce-i drept, au si resursele la indemana. Dar nu au un lucru pe care PSD il are si din pacate inca nu il foloseste. Oamenii. Sper ca in curand PSD sa poata depasi acest blocaj comunicational. Echipele lucreaza, materiale exista dar nimeni nu face inca pasul urmator. In teritoriu se resimte nevoia unor mesaje de la nivel central “pe sticla”, cum spunem noi. Poate dupa Summit iesim in sfarsit la atac.