Doamna/domnisoara Liliana,

Constitutia Romaniei din 1991 – ma refer la forma ei nerevizuita – este, poate, prima din lume care vede ansamblul cetatenilor drept un singur (mare) partid, ce se manifesta in plenitudinea lui prin referendum, in cadrul caruia asa-numitele partide politice propun MOTIUNI – asadar proiecte de vointa COMUNA. Partidele politice nu reprezinta – ori nu trebuie sa reprezinte – interesele unui numar, mai mare sau mai mic, de (con)cetateni, ci se constituie intr-o prima forma de organizare a cetatenilor in vederea nasterii vointei comune a, de principiu, TUTUROR cetatenilor.
Din cele expuse mai sus rezulta ca, in realitate, este necesar sa existe trei tipuri de programe, daca nu cumva chiar patru, privind: 1) CE anume urmeaza sa se realizeze; 2) CUM anume urmeaza sa se realizeze, sa se execute primul tip; 3) cum urmeaza sa se impuna executarea primului tip; 4) organizarea executarii, respectiv a impunerii executarii.
O astfel de analiza n-a fost realizata pana in prezent fiindca s-a pornit, din punct de vedere istoric, de la premiza ca o MAJORITATE urmeaza “sa ia puterea” si sa dicteze MINORITATII. Or, in democratie nu exista “majoritate” si, respectiv, “minoritate” – ori “putere” si, respectiv, “opozitie” -, ci doar puterea poporului – suveranitatea nationala -, vointa care o caracterizeaza fiind cea exprimata de – ori continuta in – Constitutie, dezvoltata, adancita prin lege, lege care are la baza – ori ca fundament – vointele exprimate de – ori continute in – cele 4 programe.
Desigur, s-ar putea obiecta ca nu toti cetatenii voteaza cele 4 programe si ca, in realitate, chiar este vorba despre o majoritate si, respectiv, o minoritate. Dar o astfel de fractionare nu trebuie vazuta ca un dictat al unora contra altora, ci ca o modalitate TEHNICA de nastere a vointei comune, pe un numar limitat de ani – 4, 5 etc. -, pe care toti trebuie s-o executam. Pentru a se atenua contradictia majoritate-minoritate este necesar ca programele sa contina, dupa cum spuneam, masuri de protectie, de discriminare pozitiva a minoritatii.
Acceptarea pe un numar de ani a vointei “majoritare” de catre “minoritate” constituie ceea ce se cheama “Principiul minimei ratiuni” – ori “intotdeauna majoritatea gandeste mai bine decat minoritatea”.
Al dvs., Valeriu Mangu
Al dvs., Valeriu Mangu